Aceasta este provocarea de astazi.
E o postare diferita de tot ceea ce am scris, deoarece nu mai emit judecati, ci prezint fapte.
Si sper
ca ma veti ajuta sa gasesc un raspuns.
Plecand
de la premisa ca persoana cu care stai de vorba este/poate fi una importanta
pentru tine, ratiunea masculina imi spune s-o ascult cu toata atentia,
incercand s-o inteleg. Astfel ii acord toata increderea atat ei cat si celor
spuse de ea in acel moment. Evident, investind-o cu incredere totala, am
asteptari legate de comportarea ei viitoare, functie de ceea ce mi-a spus. Ei
bine, TOTAL ERONAT.
De ce?
Din
simplul motiv ca, spre deosebire de noi, barbatii, care ne-am structurat o
gandire rationala, femeile sunt majoritar emotionale. Daca EA ti-a zis aseara ca s-a simtit minunat alaturi de tine, este posibil chiar asa sa fie, dar
asta nu insemna ca data viitoare cand o vei suna se va simti la fel de minunat
la auzul vocii tale. Sau…poate nici nu-ti va raspunde la telefon…
De ce?
Pentru ca
“presimte” ca…nu-i va fi bine intrand intr-o viitoare relatie cu tine…
Si atunci
tu, rational structurat, incerci din nou s-o intelegi….pai ce-am facut? Cu
ce-am gresit? Ce a facut-o sa se schimbe
asa deodata? Si ceri explicatii…si devii insistent…si ea mai rau fuge de tine…replicand
in final “am obosit sa dau atatea explicatii”.PUNCT. E tot ce obtii.
Atunci
sari in varianta opusa. Incerci sa iei totul pe cont propriu, sa-ti asumi
singur responsabilitatea pentru relatie, discutiile avand doar un rol formal.
Atunci e clar..esti INDIFERENT la trairile si emotiile ei. Ea area impresia ca
n-oasculti, n-o intelegi, deci nu-i respecti sentimentele, trairile si-n concluzie, n-o
respecti nici pe ea. Deoarece EA insasi se defineste prin trairile, emotiile si grijile personale, de
moment., la fel cum noi barbatii ne definim prin realizarile noastre. EA este
spontana, traind la timpul prezent.
Noi barbatii, ce ar trebui sa invatam mai intai?
Lectia indiferentei, a consecventei sau a empatiei?
Cat % din relationarea de cuplu ar trebui sa fie joc si spontaneitate si cat seriozitate si implicare?
Lectia indiferentei, a consecventei sau a empatiei?
Cat % din relationarea de cuplu ar trebui sa fie joc si spontaneitate si cat seriozitate si implicare?
Solutia
este probabil undeva la mijloc…ca intotdeuna.
Odata cu
experienta “inveti sa auzi” ceea ce conteaza cu adevarat din ceea ce-ti spune
persoana de langa tine si cat % sunt doar trairi emotionale de moment. Si tot atunci, probabil, inveti sa te joci..responsabil.
Si
totusi unele cupluri rezista…
Cum fac
sa se inteleaga?
Sa se
completeze?
Sa se
sustina?
Sa se
aprecieze reciproc?
Profit de aceasta ocazie pentru a-mi cere scuze toturor fostelor mele pentru imaturitatea de care am dat dovada intr-un moment sau altul si sa le multumesc sincer pentru lectiile pe care le-am invatat datorita lor.
DISTRIBUIE / SHARE la aceasta mini-postare, in speranta ca va ajunge la
cat mai multi, si vom avea cat mai multe comentarii inspirate din propria
experienta in special din partea feminina.
Impreuna putem fi mai buni.
Cu drag,
Madalin George MITRU
mada_clubro@yahoo.co.uk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu