Plec de la premisa ca putina psihologie nu strica, indiferent de nivelul si structura noastra de pregatire(reala,umana,vocationala),..ba dimpotriva chiar ne ajuta sa ne (auto)cunostem, sa-i intelegem pe ceilalti, sa ne stabilim obiectivele si valorile ce ne motiveaza sa ne descoperim vocatia ce ne defineste destinul facandu-ne unici.
Toti avem valori la care tinem si le pretuim.
Pentru cei mai multi dintre noi sunt importanti parintii, copii nostri, familia in general, sanatatea(un stil de viata sanatos), banii, cariera, libertatea, dragostea, prietenii nostri si lista poate continua functie de preferintele, varsta, stilul de viata, si programarea sociala a fiecaruia dintre noi. Prin programare sociala inteleg influentele directe/indirecte ale mediului social in care ne dezvoltam(familie,prieteni,scoala,mass-media)
Si totusi foarte putine persoane se bucura de o viata implinita,majoritatea considerand viata un exercitiu de supravietuire,in care Dumnezeu ne indulceste existenta picurand din cand in cand cate un “strop de nectar”:aprobarea unui credit,o plasmaTV, o mobila noua,o casa mai mare, o masina scumpa…pentru ca ei sunt produsul programarii sociale.Parintii lor au facut la fel, la fel si comunitatea din care fac parte, acelasi lucru le este “confirmat” si de scoala:daca inveti bine ai sa intri la facultate si astfel iti vei gasi un serviciu bine platit pentru “a-ti permite sa-ti iei un credit” sa-ti iei casa, apoi altul cu care s-o mobilezi, altul pentru masina…si asa vei deveni om implinit si respectat in comunitate: cu (multe) diplome, casa facuta ca-n reviste si o masina care sa starneasca invidia vecinilor: Pfui, ce bine o duc astia…!!! E` intr-adevar o optiune…dar nu singura.
Interesant este ca dincolo de intrebarea retorico-politicoasa pe care adultii o adreseza de obicei copiilor”Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?”nimeni nu te intreba vreodata la modul serios:TU ce-ti doresti? Poate iti place sa citesti…sa calatoresti…sa descoperi lucruri/oameni noi…sa mesteresti ceva cu mainile tale…sau sa concepi strategii…sa educi oameni…sa-i vindeci...si cate si mai cate.
Oare chiar trebuie ca acelasi tipar sa ni se potriveasca tuturor:18ani de scoala(18ani de viata!) angajare,credite,promovari,2-3 saptamani de concediu/an cand vrea patronul si in final pensie adica in sfarsit “libertate” la aproape 70 ani.Cam mult de asteptat…parearea mea.
Oare este mai importanta prestatia(imaginea) sociala in comunitate decat propriul suflet si intelegerea(constientizarea) valorilor care il fac fericit? Raspunsul meu este“cu siguranta NU”
Dar recunosc ca e mult mai comod sa mergi pe o cale cunoscuta,sa nu-ti asumi nici un risc, decat sa-ti asumi responsabilitatea propriului destin.Totusi pentru asta trebuie sa beneficiezi inca din primii ani de-o educatie ce va conduce mai tarziu la libertatea ta financiara, emotionala, religioasa,etc
- Daca programarea sociala te-a corectat de ori de cate ori ai luat o initiativa, readucandu-te in turma iti va fi greu sa iesi din nou si sa-ti cauti drumul
- Daca parintii au facut un titlu de glorie din faptul ca au un copil ascultator ce nu le iese din cuvant,nu vorbeste neintrebat si are si note excelente la scoala(memorare cunostinte nu inteligenta practica) iti va fi si mai greu sa ai o stima de sine crescuta si incredere in tine,indiferent ce-ai intreprinde.
- Daca nu ai nici un venit(eventual locuiesti si cu parintii)dar te visezi milionar si nu intreprinzi nimic,ramai un visator
- Daca TU consideri ca Dumnezeu condamna bogatia si placerile lumii acesteia (Corinteni:Toate imi sunt ingaduite,dar nu toate de folos) fie iti va fi foarte greu sa te bucuri de ele,fie te vei considera nevrednic de multe placeri,dezvoltand frustrari generate de “propria vinovatie”(nu toate imi sunt de folos=nu deveni dependent)
Astfel,intelegand constrangerile si eliberandu-te de aceste “tinichele sociale”ai facut primul pas.Acum esti fata in fata cu sinele tau, cu sufletul tau, acum poti sa-ti vorbesti deschis,avand un dialog sincer cu propria ta constiinta: Cine sunt EU? Ce vreau de la mine? Unde ma vad peste 5 ani? Dar peste 10? Ce faceam acum 5 ani? Sunt multumit de cum am evoluat? Daca nu insemna ca trebuie sa fac ceva…sa schimb ceva…sa am alte atitudini.Doar EU pentru mine! Daca EU nu fac ACUM ceva pentru mine,voi continua sa caut vinovati…si voi gasi: parintii(ca nu mi-au lasat mosteniri), prietenii(ca mi-au ocupat timpul) scoala(ca nu m-a invatat sa fac bani), guvernul( ca imi ia multe taxe) patronul(ca-mi da salariul minim) si uite asa ma cuibaresc in postura calduta de victima a sistemului impreuna cu toti ceilalti.Totusi odata ce-am devenit maturi e momentul sa ne asumam si responsabilitatea propriului destin, iar atitudinea “ce-or face toti oi face si eu”imi seamana mai degraba cu cea a unor liceeni care in pauza hotarasc sa plece toti de la ultima ora“ca doar nu ne-o pune absent la toti”.
Asadar, sunt doar EU cu mine insumi.EU cu trecutul meu(experiente proprii),ce traiesc in present si imi construiesc viziunea viitorului propriu.Iar pentru aceasta am nevoie de incredere in mine pentru a-mi stabili valorile personale.Aceasta presupune o cunaoastere intima(profunda), o incursiune in subconstientul propriu, in vederea descoperirii aspectelor vietii ce ne ofera maxima satisfactie.
Preferabil este ca acest exercitiu sa fie facut seara,dupa orele 23, in liniste, pentru a fi relaxati(fizic,mental,spiritual) iar ratiunea(cenzura constienta) ce ne impiedica sa visam, isi diminueaza treptat influenta.Concret, acest exercitiu presupune a nota pe o hartie ceea ce consideram ca ne poate aduce fericirea in propria viata.Aceasta lista poate fi ceva de genul:
- Bani(cash)
- Sanatate(prevenire boli si/sau tratare)
- Avere(bunuri materiale:exemple concrete)
- Cariera
- Familie
- Prieteni
- Dragoste(iubire)
- Pasiuni proprii(exemple concrete:citit,desen,modeling,cantat,etc)
- Alimentatie(arta culinara)
- Calatorii/Timp liber
- Libertate financiara
- Credinta(religie) in divinitate
- Dezvoltare personala
- Etc…
Acum,dup ace ti-ai intocmit propria lista, in mod aleatoriu,ordoneaza-le dupa important ape care TU consideri ca merita sa le-o acorzi.Iar ca sa-ti fie si mai usor,compara-le!
De exemplu: Banii sunt mai importanti decat sanatatea? DA/NU
Functie de raspunsul dat, banii pot ramane pe prima pozitie(rasp.DA) sau pot cobori pe pozitia a doua(rasp.NU).Si tot asa comparam fiecare valoare proprie cu toate celelalte ramase.
O alegere dificila pentru multi poate rezulta din intrebarea:
Banii sunt mai importanti decat averea? Adica preferi un trai decent,avand bani in cont sau preferi sa locuiesti intr-o casa mare,mobilata lux,o masina scumpa,gadgeturi la moda dar fara nici un ban in cont?
Acum ca ai prins ideea ar trebui sa ai o lista de valori proprii dupa care sa te ghidezi in viata.
Acest exercitiu este preluat si explicat integral intr-un material video,cu multumiri si recunostinta pentru generozitate de catre psihologul Pera Novacovici aici:
Mergand mai departe cu acest rationament,acum ca-ti cunosti valorile si le-ai si clasificat dupa gradul de importanta ce consideri ca-l vor avea in viata ta,e momentul sa le alocam resurse de timp, de bani, de interes emotional, pentru a le prioritiza.Aceasta presupune acordarea interesului procentual, astfel incat, la final,adunand procentele sa rezulte interes total 100%.
De exemplu(exemplul este aleatoriu,nereprezentand propria-mi lista de valori):
Lista valori prioritizata Procent interes
- Dragoste(iubire) 30%
- Bani(cash) 25%
- Sanatate 15%
- Cariera 10%
- Religie 8%
- Familie 7%
- Libertate financiara 5%
INTERES TOTAL 100%
Cel mai simplu acesta prioritizare se poate aplica in cazul gestionarii timpului.Astfel plecand de la premisa ca o persona doarme cca 8ore/noapte, iar in timpul zilei ia trei mese(cca 2 ore), adica in total 10 ore “ocupata cu nevoi fiziologice” rezulta timp la dispozitia noastra 14ore/zi=24-10.Aceste 14 ore inmultite cu procentul corespunzator de interes da valoarea fizica a interesului exprimat in timp.Astfel o persona ce are ca prioritati lista de mai sus va aloca banilor(a face bani,a-I gestiona,a face investitii) cca 3,5 ore/zi(14ore x 25%)
La fel si banii rezultati din gestionarea bugetului personal(ce va face subiectul unei postari separate),astfel: se aduna toate veniturile curente(lunare) din care se scad cheltuielile curente de subzistenta(mancare,cheltuieli casa,rate).Ideal ar fi ca rezultatul sa fie pozitiv:)
Acest rezultat se imparte proportional cu procentul alocat fiecarei valori.In cazul gestionarii banilor pentru un rezultat satisfacator alocarea se face saptamanal sau lunar,intru-cat alocarea zilnica nu este relevanta.
De asemenea alocarile de resurse pot fi si combinate(de exp daca singura sursa de venit e salariul atunci vom aloca resurse de la bani+cariera=25+10=35%din interes)
Evident,la anumite intervale de timp lista trebuie actualizata,cunoscut fiind ca in timp prioritatile se modifica(unele sunt la 20 ani,altele la 30,altele la 40…si tot asa).Ideal ar fi ca valorile sa ramana neschimbate, daca au fost sincer alese.
In acest fel,cunoscandu-ne valorile, prioritizandu-le si asumandu-ne consecintele (unele valori sunt mai importante ca altele,deci merita mai multe resurse) ne putem bucura in totalitate de ele,fara a mai dezvolta frustrari legate de sacrificarea totala a unor placeri in favoarea altor valori(obligatii)
In speranta ca prezenta postare va aduce un pic de viziune asupra vietii tale,tin sa-mi cer scuze specilistilor in domeniul psihologiei pentru lipsa limbajului de specilitate,dar am considerat ca-I mai importanta metoda(mesajul,tehnica) si limbajul comun de aplicare, aceasta tehnica folosind-o si eu cu success in viata de pana acum.De asemenea rog pe oricine considera ca are ceva util de spus sa lase un comentariu,invitandu-i si la postari pro sau contra pentru ca doar din multitudinea de idei sau abordari inedite putem evolua impreuna.
Cu drag,
Madalin George MITRU
mada_clubro@yahoo.co.uk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu