V-ati intrebat vreodata cum apare o perla?
De ce
colierele din perle veritabile sunt atat de cautate si extrem de scumpe?
De ce
imitatiile si falsurile sunt la tot pasul si …accesibile oricui?
Despre toate acestea vom vorbi azi,
in POVESTEA PERLEI.
Majoritatea dintre noi ne aducem aminte ca perla se formeaza in
interiorul unei scoici… Dar cum apare scoica v-ati intrebat? Au diferite forme,
dimensiuni si culori…la fel ca oamenii si sufletele lor…Oare asa se nasc sau
forma actuala e rezultatul transformarilor si evolutiei de pana acum?
Stiinta ne da urmatoarea explicatie: stridia(molusca) isi incepe viata
ca larva, avand un corp moale, delicat si vulnerabil…Pentru a se autoproteja,
molusca secreta o substanta ce formeaza in timp o crusta, ce se va transforma
ulterior intr-o cochilie de diferite
forme, marimi si culori.
Fara sa
vreau m-am gandit la noi.. oamenii…initial vulnerabili, dependenti si deschisi
fara rezerve la tot ce-i nou, influentati in dezvoltare de mediul in care ne-am
nascut,….pana la intalnirea, in anii adolescentei, cu primii pradatori si
valuri ale vietii..care ne matura siguranta si ne scot din zona de confort…Care
e reactia nostra instinctiva? Generarea de resentimente, inchiderea in sine,
respingerea instinctiva a tot ce-i nou, ce vine din afara zonei de confort
pentru ca doar asa, gandim noi, ne vom proteja sufletul si nu vom mai suferi.
Si astfel, cochilia noastra incepe sa dezvolte diferite forme, dimensiuni si
culori: aroganta, indiferenta, cinism, lacomie…
Si totusi,
cu atata protectie, o stridie produce o perla... cum de reuseste?
Noi
oamenii, inchisi ermetic in cochilia sufletului nostru, putem produce perle
veritabile sau doar imitatii?
Pentru a
gasi raspunsul sa ne intoarcem la scoici…si nisip.
Plimbandu-ma
pe plaja am intalnit felurite scoici…unele inchise…altele deschise… altele doar
jumatati… in cautarea celeilalte jumatati impreuna cu care sa formeze un
intreg….pentru a produce o perla. Pe unele le-am ignorat, pe altele le-am
ridicat, iar pe altele le-am ascultat…punandu-le la ureche. Fiecare avea
povestea ei…si cu cat era mai mare, cu atat avea mai multe de povestit despre
viata si cautarile ei de pana acum…
Intamplator am mai descoperit ceva…jumatatile, oricat de mari, striate
sau colorate ar fi fost…erau mate pe interior…pe cand cele integi pe care le
intalnisem… dupa ce le-am deschis, am vazut interiorul sidefat, umed si…plin de
viata…pregatit oricand sa produca o noua perla…
Si
totusi, cum apare aceasta?...m-am intrebat
Documentandu-ma, am aflat ca ceea ce numim noi scoici, stiintific se
numesc bivalve, datorita celor doua valve(scoici) ce formeaza cochilia. Acestea
sunt prinse la un capat de insasi corpul molustei.
Cand molusca e relaxata, cochilia e deschisa, permitand un schimb
deschis intre molusca si mediu. In schimb cand muschii sunt contractati,
cochilia se inchide, impiedicand posibilii pradatori sa ajunga la tesutul moale
al scoicii. Insasi supravietuirea ei depinde de abilitatea nativa a alterna
aceste cicluri: inchis…deschis... inchis…deschis.
Adaptarea la mediu “a invatat-o” ca a fi deschisa insemna a evolua odata
cu mediul, iar a fi inchisa insemna protectie si concentrare spre insasi scopul
ei…de a produce o perla.
Concret,
in momentul in care o scoica este deschisa fata de mediu, este deopotriva
hranita si vulnerabila. Schimbul de informatie genetica cu mediul in care se
dezvolta presupune atat patrundere de substante nutritive cat si de paraziti,
in acest din urma caz scoica inchizandu-se, blocand parazitul inauntru si
izolandu-l prin acoperirea acestuia cu straturi succesive de sidef si calciu.
Iar acesta este o activitate care dureaza ani intregi. In cele din urma, ceea
ce initial era un parazit, deci o problema pentru stridie se va transforma
intr-o minunata perla.
De aceea,
in cel mai fericit caz, o scoica produce doar cateva perle in decursul unei
vieti, altele doar o singura perla veritabila, iar altele, de frica sa nu fie
ranite, nu se deschid niciodata spre mediu, si mor fara sa-si fi atins scopul…
acela de a produce macar o singura perla.
Asadar
o stridie care nu a fost ranita nu poate produce perle…
Deoarece perlele apar dincolo de zona de confort, nefiind altceva decat
probleme depasite prin acoperirea lor cu straturi succesive de intelegere, acceptare,
pasiune, sustinere, dragoste si…rezolvare, fiind.. lectii de viata invatate.
Prin
urmare nu poti poduce perle stand la TV, jucandu-te la calculator, avand un job
de rutina sau intalnindu-te cu prietenii si vorbind politica, mondenitati sau
barfe. Dar poti produce perle implicandu-te, iubind, fiind curajos, ambitios si
intelegator, motivat, avand un scop clar in viata, educandu-te in permanenta.
Din pacate multi
oameni invata sa cultive mai degraba resentimente, sau indiferenta lasindu-si
ranile deschise, alimentandu-se cu sentimenete negative sau devenind apatici,
sentimente care impiedica leziunile sa se cicatrizeze.
Vedem de asemeni si multe ,,stridii goale'', nu pentru ca nu au fost ranite, ci pentru ca nu au stiut sa ierte, sa accepte, sa inteleaga si sa transforme o durere in iubire, fie inchizandu-se in ele, plangandu-si de mila, fie devenind indiferente sau nepasatoare fata de propria viata.
Vedem de asemeni si multe ,,stridii goale'', nu pentru ca nu au fost ranite, ci pentru ca nu au stiut sa ierte, sa accepte, sa inteleaga si sa transforme o durere in iubire, fie inchizandu-se in ele, plangandu-si de mila, fie devenind indiferente sau nepasatoare fata de propria viata.
Si totusi, care
sunt perlele noastre…?
Sunt
persoanele in fata carora ti-ai deschis sufletul, te-au ranit, si totusi le-ai
inteles si le-ai iertat,
Sunt
acele frici si temeri pe care ai reusit sa le depasesti,
Sunt
aparente esecuri prin care viata te-a invatat lectii importante,
Sunt intamplari care au dat un nou sens vietii tale,
Sunt experiente ce te-au ajutat sa vezi ca poti fi si altfel,
Sunt
obiective ce le-ai atins in ciuda tuturor conditiilor potrivnice,
Sunt
recorduri in care ti-ai autodepasit performantele anterioare,
Sunt
mentalitati invechite deasupra carora ai reusit sa te ridici,
Sunt
locuri si experiente inedite vazute si traite in timpul vietii.
Asadar,
nu evita provocarile vietii, inchizandu-te in tine, ci fii deschis, privind
fiecare provocare ca si oportunitate de-a mai adauga o perla veritabila la
colierul vietii tale.
Pentru ca articolul sa aiba o finalitate
practica am sa te rog sa raspunzi cu
toata sinceritatea la doua intrebari:
- Cate perle are acum colierul tau?
- Pe care o consideri cea mai valoroasa?
Cu drag,
Madalin George MITRU
mada_clubro@yahoo.co.uk
Inca de la inceput vreau sa te felicit ptr. blog...ptr. intamplarile interesante pe care ni le destainui, ptr. rabdarea si “harul povestirii” cu care estit inzestrat.
RăspundețiȘtergereFrumos articol (si celelalte de altfel)....Hmmm, cate perle are colierul meu intrebai?
Sunt mai degraba valori, desi stiu ca intr-un articol ( cel dedicat liniei valorilor) acorzi acestui termen alta conotatie.
Nu am putut numara perlele pe care le are colierul meuJ, insa am reusit sa identific cateva din cele enumerate aici:
respectiv,
PERLA IERTARII,
PERLA INFRANARII TEMERILOR/FRICILOR ,
PERLA EXPERIENTELOR ANTERIOARE,
ADEVARATE LECTII DE VIATA,
PERLA ATINGERII SCOPURILOR, si culmea perla cea mai importanta pentru mine...banala ptr. altii... este
PERLA EXPERIENTEI care m-a ajutat sa inteleg ca POT FI SI ALTFEL.
Ma opresc aici, raspunzand cred intrebarilor tale...cu speranta ca intr-o zi perlele care vor alcatui colierul sa aiba o valoare inestimabila.
Mult succes dragul meu!
S.G.
Foarte interesant articolul!!..Diana
RăspundețiȘtergereAi mare dreptate si talent cu carul! Felicitari!!
RăspundețiȘtergereLuiza