FLOAREA ROSIE !

Poveste pentru (educatorii de) copii.

            A fost odata un baietel, care intr-o buna zi s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.
            Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…
            Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când domnei profesoare i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze si flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în galben, portocaliu si albastru.

            Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la florile sale. Ale lui erau mai frumoase decât a profesoarei.... dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era o floare rosie, cu o tulpina verde.
             Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.
             „Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca.
„Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.
              Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.
Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte …si sa priveasca …si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.
               Dar a venit o zi cand baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.
                Si baietelul a trebuit sa schimbe si scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pâna ajungea în clasa lui.
               În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat cuminte sa-i spuna profesoara ce sa faca…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, „Ce desen facem?”.a intrebat baietelul.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul

                 Si a început sa deseneze o floare rosie cu tulpina verde...

Morala?
Nu omorati creativitatea. Copilul cand intra la scoala este ca o plastelina maleabila...il puteti transforma in orice: fie sclav al sistemului, fie conducator al propriului destin.
Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?
Einstein spunea ca ” Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Dar noi am creat o societate care onoreaza servitorul, dar a uitat darul. ”

Daca ti-a placut ce-ai citit, da un SHARE sau DISTRIBUIE, postarii de fata, astfel incat sa ajunga la cat mai multi mesajul ei. Impreuna putem fi mai buni.


Cu drag,
Madalin George MITRU
mada_clubro@yahoo.co.uk