Povestea SOFERULUI INCEPATOR.

              

              Se spune ca a fost odata un sofer care, desi trecut de 35 ani si cu permis de mai bine de 15 ani, n-a condus mai mult de 1000  km in toata viata lui. Motivele lui au fost diverse: a avut un serviciu relativ aprope de casa, a fost ingrozit de accidentele vazute la TV si desi i-ar fi placut mult sa conduca..., a avut permanent o retinere pentru … drumurile lungi si necunoscute. Auzise el ca-i destul de periculos sa circuli noaptea, pe ceata, pe ploaie, prin serpentine, ca poti face o pana sau o defectiune tehnica sau sa iei necunoscuti in masina… De asemenea gandul ca va trebui sa se opreasca si sa astepte la fiecare semafor, pierzand astfel o gramada de timp in care, gandea el…nu poti face nimic, sa ocolesca strazile cu sens unic sau sa merga mult mai incet ca de obicei si cu grija maxima pe strazile pline de gropi, il determinau sa se lase de sofat si sa merga pe jos la serviciu, sau atunci cand se grabea sau facea cumparaturi, sa ia un taxi.

             Totusi in indelungata perioada de cand avea carnet dar scurta lui experienta ca sofer,  au fost cateva momente pe care si le amintea foarte bine:

• Odata isi programase o vacanta de o saptamana cu masina, pe cont propriu.Era atat de entuziasmat incat zile intregi a stat pe net sa caute detalii depre destinatiile prin care avea sa treaca, imaginandu-si ce va face, cu ce se va imbraca, pe cine va intalni, cum se va distra, isi pregati cu grija valiza…si furat de timp se trezi ca trecusera deja 4 zile din vacanta …doar cu planuri si pregatiri…ehh..ce rost mai are acum o vacanta pe fuga..isi zise el…si-asa anuntara astia de la meteo vreme urata…isi zise in cele din urma. Dar cu siguranta vara viitoare va fi altfel si voi merge….Si despachetand, reveni la problemele sale profesionale ale caror rezolvari ii dadeau incredere in el.

• Alta data, imediat dupa obtinerea permisului, se urca la volan, avand in minte cuvintele instructorului: daca vrei sa tii masina drepta pe drum priveste in zare, nu botul masinii…si intra cu roata intr-o gaura de canal fara capac….din care ulterior il scoasera niste vecini.

• De atunci schimba tactica si incerca sa fie mult mai atent la prezent, nu doar la viitor…si, desi nu avea refexele formate pentru traficul urban, isi calca pe inima si intra cu toata retinerea sa, sa conduca in oras. Pentru el masina avea doar doua trepte: Prima de pornire si a doua de mers..apoi frana si iar a-ntaia…si usor a doua. Nu se grabea deloc si era mandru de el ca se gandea la toate in timp ce era la volan… Ce inconstienti, isi spune el, vazandu-i pe cei ce isi conduceau masinile degajati cu o mana, fumand cu cealalta si ascultand muzica sau vorbind la telefon..uite asa fac accidente…Nici nu termina bine de spus.. ca la o curba la stanga, incurca pt o secunda acceleratia cu frana si…intra intr-un boschet... Vezi… stiam eu…daca aveam viteza acum era masina praf, iar eu cine stie daca scapam… pana la urma tot mai sigur e pe jos… conchise el....si se uita mandru la masina sa, care era in continuare impecabila, fara o zgarietura din trafic.

           Bineinteles, in comunitate, el intotdeuna avea motive si scopuri nobile: mersul pe jos face piciorul frumos:), intretine sanatatea, nu polueaza si-n plus e si economic... Iar atunci cand erau vizate calitatile lui de sofer rapundea retoric:

            TU cum crezi ca sofez la anii mei, si peste 15 ani de permis? 

            Si-n plus ..n-am primit nici macar o amenda in tot acest timp.

            Pentru cine nu-l cunostea, raspunsul sau inducea…maturitate si experienta…MAXIMA.

           Oare cati dintre noi nu aveam aceeasi atitudine in viata de zi cu zi?

           Oare cati dintre noi nu uitam sa traim prezentul, facandu-ne griji pentru viitor?

           Oare cati dintre noi nu facem planuri “uitand” sa le mai punem in aplicare?

           Oare cati dintre noi nu confundam varsta cu maturitatea?

                sau suntem inselati si confondam aroganta cu experienta?

                sau…ne ascundem in spatele a …nenumarate motive,... nobile si reale de altfel.

               

           Sau cati dintre noi, in fata unei experiente noi, inedite, dar care ne-o dorim din suflet, nu suntem retinuti, lipsiti de credinta, si incredere ca putem reusi, in loc sa punem pasiune si sa ne dedicam la maxim in tot ceea ce facem? Si culmea, de cate ori esuam, nu invatam lectia, ba dinpotriva persistam in erori personale: vezi...stiam eu...daca ofeream mai mult acum as fi pierdut totul iar daca ma implicam mai mult, mi-ar fi parut mult mai rau, nestiind ca de fapt esecul este lipsa de credinta, incredere in sine si daruire totala.

La fel cum Petru, vazandu-L pe Iisus mergand pe  apa, cu dragoste si entuziasm se ridica si porni catre EL,  si ajunge sa merga si el pe apa, instinctiv, dar totusi, cand constientizeza asta, il cuprinde indoiala si frica si atunci incepe sa se scufunde..si zbatandu-se, striga: Salveaza-ma Doamne!!...iar Iisus ( speranta si incredere) prinzandu-l ii spune   ”putin credinciosule de ce ai inceput sa te indoiesti?” 

           Ce ar trebui sa invatam de aici?...e tocmai secretul reusitei/ imposibilului: credinta in tine, incredere, daruire, si curajul de a porni. Pentru ca daca asteptam ca toate semafoarele sa arate verde, nu vom mai pleca niciodata la drum… indiferent ce reprezinta drumul pentru fiecare dintre noi: o sanatate mai buna, o cariera cu realizari, o viata personala implinita, o familie unita, vocatie, socializare, proiecte proprii.

            Asadar, eu va urez sa aveti drumuri bune, experiente proprii din care sa iesiti mai invatati si mai buni, pasiune, incredere in voi si-n ceilalti si…CURAJ sa porniti la drum, indiferent cum s-ar numi drumul vostru.

            Si nu uitati: Orice calatorie incepe cu primul pas si 

            orice sofer profesionist a fost odata un sofer incepator.

            Daca ai un prieten care inca ezita sa plece in calatoria vietii lui, trimite-i acest articol. Daca prietenii tai inca nu ti-au marturisit visurile lor, dar  TU consideri ca articolul merita sa ajunga la cat mai multi DISTRIBUIE / SHARE pe facebook postarea. Doar impreuna putem fi mai buni.

Cu drag,

Madalin George MITRU

mada_clubro@yahoo.co.uk

POVESTEA PERLEI.

             V-ati intrebat vreodata cum apare o perla?

             De ce colierele din perle veritabile sunt atat de cautate si extrem de scumpe?

             De ce imitatiile si falsurile sunt la tot pasul si …accesibile oricui?

              Despre toate acestea vom vorbi azi, in POVESTEA PERLEI.

              Majoritatea dintre noi ne aducem aminte ca perla se formeaza in interiorul unei scoici… Dar cum apare scoica v-ati intrebat? Au diferite forme, dimensiuni si culori…la fel ca oamenii si sufletele lor…Oare asa se nasc sau forma actuala e rezultatul transformarilor si evolutiei de pana acum?

                Stiinta ne da urmatoarea explicatie: stridia(molusca) isi incepe viata ca larva, avand un corp moale, delicat si vulnerabil…Pentru a se autoproteja, molusca secreta o substanta ce formeaza in timp o crusta, ce se va transforma ulterior intr-o  cochilie de diferite forme, marimi si culori.

              

               Fara sa vreau m-am gandit la noi.. oamenii…initial vulnerabili, dependenti si deschisi fara rezerve la tot ce-i nou, influentati in dezvoltare de mediul in care ne-am nascut,….pana la intalnirea, in anii adolescentei, cu primii pradatori si valuri ale vietii..care ne matura siguranta si ne scot din zona de confort…Care e reactia nostra instinctiva? Generarea de resentimente, inchiderea in sine, respingerea instinctiva a tot ce-i nou, ce vine din afara zonei de confort pentru ca doar asa, gandim noi, ne vom proteja sufletul si nu vom mai suferi. Si astfel, cochilia noastra incepe sa dezvolte diferite forme, dimensiuni si culori: aroganta, indiferenta, cinism, lacomie…         

             Si totusi, cu atata protectie, o stridie produce o perla... cum de reuseste?

             Noi oamenii, inchisi ermetic in cochilia sufletului nostru, putem produce perle veritabile sau doar imitatii?

             Pentru a gasi raspunsul sa ne intoarcem la scoici…si nisip.

              

             Plimbandu-ma pe plaja am intalnit felurite scoici…unele inchise…altele deschise… altele doar jumatati… in cautarea celeilalte jumatati impreuna cu care sa formeze un intreg….pentru a produce o perla. Pe unele le-am ignorat, pe altele le-am ridicat, iar pe altele le-am ascultat…punandu-le la ureche. Fiecare avea povestea ei…si cu cat era mai mare, cu atat avea mai multe de povestit despre viata si cautarile ei de pana acum…

               Intamplator am mai descoperit ceva…jumatatile, oricat de mari, striate sau colorate ar fi fost…erau mate pe interior…pe cand cele integi pe care le intalnisem… dupa ce le-am deschis, am vazut interiorul sidefat, umed si…plin de viata…pregatit oricand sa produca o noua perla…

              Si totusi, cum apare aceasta?...m-am intrebat

              Documentandu-ma, am aflat ca ceea ce numim noi scoici, stiintific se numesc bivalve, datorita celor doua valve(scoici) ce formeaza cochilia. Acestea sunt prinse la un capat de insasi corpul molustei.  

Cand molusca e relaxata, cochilia e deschisa, permitand un schimb deschis intre molusca si mediu. In schimb cand muschii sunt contractati, cochilia se inchide, impiedicand posibilii pradatori sa ajunga la tesutul moale al scoicii. Insasi supravietuirea ei depinde de abilitatea nativa a alterna aceste cicluri: inchis…deschis... inchis…deschis.

              Adaptarea la mediu “a invatat-o” ca a fi deschisa insemna a evolua odata cu mediul, iar a fi inchisa insemna protectie si concentrare spre insasi scopul ei…de a produce o perla.

              Concret, in momentul in care o scoica este deschisa fata de mediu, este deopotriva hranita si vulnerabila. Schimbul de informatie genetica cu mediul in care se dezvolta presupune atat patrundere de substante nutritive cat si de paraziti, in acest din urma caz scoica inchizandu-se, blocand parazitul inauntru si izolandu-l prin acoperirea acestuia cu straturi succesive de sidef si calciu. Iar acesta este o activitate care dureaza ani intregi. In cele din urma, ceea ce initial era un parazit, deci o problema pentru stridie se va transforma intr-o minunata perla.

              De aceea, in cel mai fericit caz, o scoica produce doar cateva perle in decursul unei vieti, altele doar o singura perla veritabila, iar altele, de frica sa nu fie ranite, nu se deschid niciodata spre mediu, si mor fara sa-si fi atins scopul… acela de a produce macar o singura perla.

               Asadar o stridie care nu a fost ranita nu poate produce perle…

               Deoarece perlele apar dincolo de zona de confort, nefiind altceva decat probleme depasite prin acoperirea lor cu straturi succesive de intelegere, acceptare, pasiune, sustinere, dragoste si…rezolvare, fiind.. lectii de viata invatate.

               Prin urmare nu poti poduce perle stand la TV, jucandu-te la calculator, avand un job de rutina sau intalnindu-te cu prietenii si vorbind politica, mondenitati sau barfe. Dar poti produce perle implicandu-te, iubind, fiind curajos, ambitios si intelegator, motivat, avand un scop clar in viata, educandu-te in permanenta.

               Din pacate multi oameni invata sa cultive mai degraba resentimente, sau indiferenta lasindu-si ranile deschise, alimentandu-se cu sentimenete negative sau devenind apatici, sentimente care impiedica leziunile sa se cicatrizeze.
                Vedem de asemeni si multe ,,stridii goale'', nu pentru ca nu au fost ranite, ci pentru ca nu au stiut sa ierte, sa accepte, sa inteleaga si sa transforme o durere in iubire, fie inchizandu-se in ele, plangandu-si de mila, fie devenind indiferente sau nepasatoare fata de propria viata.

               Si totusi, care sunt perlele noastre…?

               Sunt persoanele in fata carora ti-ai deschis sufletul, te-au ranit, si totusi le-ai inteles si le-ai iertat,

               Sunt acele frici si temeri pe care ai reusit sa le depasesti,

               Sunt aparente esecuri prin care viata te-a invatat lectii importante,

               Sunt intamplari care au dat un nou sens vietii tale,

               Sunt experiente ce te-au ajutat sa vezi ca poti fi si altfel,

               Sunt obiective ce le-ai atins in ciuda tuturor conditiilor potrivnice,

               Sunt recorduri in care ti-ai autodepasit performantele anterioare,

               Sunt mentalitati invechite deasupra carora ai reusit sa te ridici,

               Sunt locuri si experiente inedite vazute si traite in timpul vietii.

                 

               Asadar, nu evita provocarile vietii, inchizandu-te in tine, ci fii deschis, privind fiecare provocare ca si oportunitate de-a mai adauga o perla veritabila la colierul vietii tale.

                Pentru ca articolul sa aiba o finalitate practica  am sa te rog sa raspunzi cu toata sinceritatea la doua intrebari:

1.        Cate perle are acum colierul tau?
2.        Pe care o consideri cea mai valoroasa?

Cu drag,

Madalin George MITRU

mada_clubro@yahoo.co.uk

Paharul lui Pitagora.

     Pythagora`s cup / Fair cup

 

             Am ales Paharul lui Pitagora ca prima povestire inspirata din excursia in Grecia, datorita unicitatii sale atat ca si realizare cat si ca mesaj. Culmea…cei care mi-au aratat in treacat paharul fu un cuplu din Romania, ce i-am  cunoscut chiar in acea excursie, deoarece paharul(cupa) in sine nu atragea prin nimic atentia. De aceea acest articol il dedic prietenilor mei Marius si Geanina, carora le urez inca odata CASA de PIATRA.

              Revenind la Paharul lui Piatagora, si documentandu-ma din diverse surse(spre surprinderea mea, pe net, n-am gasit nici un document in lb.romana despre asa ceva) am gasit o legenda ce spune ca acesta a fost inventat de insasi Pitagora in timpul lucrarilor de alimentare cu apa a insulei Samos in jurul anului 530 iC. Scopul inventiei ar fi fost impartirea corecta a vinului catre constructorii acelor vremuri ( de unde se vede ca obiceiul bautului pe santier e` milenarJ).

               Mai exact, cei care erau mai iuti de mana si largi de gat…isi umpleau rapid paharele si le dadeau pe gat la fel de repede…spre deosebire de cei mai cumpatati.

                Rezultatul: cei care beau mult faceau si paguba…si se odihneau si mai mult decat ceilalti… lucrand evident mai putin. Atunci, lui Pitagora i-a venit ideea unei cupe, care sa distribuie uniform/egal (fair cup) cantitatea de vin pe care s-o bea fiecare, marcand pe interior nivelul maxim pana la care se poate umple cupa.

                Nimic deosebit pana aici. Partea cu adevarat interesanta abia acum vine: cupa are in mijloc o coloana cu o gaura in partea inferioara, prin care (surpriza) nu curge continutul cupei desi aceasta e umpluta….pana la nivelul marcat. In schimb, daca incerci sa mai torni fie si o picatura peste acel nivel, vei avea (ne)placuta surpriza sa vezi cum ti se goleste intreaga cupa.

                 De aceea Cupa lui Pitagora a cunoscut diverse denumiri de-a lungul timpului: cupa echitatii, cupa egalitatii sau cupa lacomiei.

                  Pentru ingineri si/sau curiosi am postat o sectiune cu aceasta cupa pentru a putea observa principiul de functionare( bazat pe principiul vaselor comunicante:

                    Pentru toti ceilalti, interesati mai degraba de utilitate si mai putin de principii de functionare, mesajul care il transmite cupa e urmatorul:

                   Multumeste-te/Bucura-te de ceea ce ai in prezent (sanatate, prieteni, familie, iubire) pentru ca daca incerci sa adaugi de la tine fie si o picatura in plus peste ceea ce ti-a dat Dumnezeu …vei strica echilibrul din viata ta si nu vei mai ramane cu nimic.

                    Iar exemplele le vedem peste tot in jurul nostru:

·        Cel ce lucreaza de dimineata pana seara isi pierde sanatatea si libertatea,

·        Cei plecati afara la munca aduna mai multi bani dar isi pierd familiile,

·        Cel ce sta acasa asteptand totul de-a gata devine supraponderal, pierzandu-si bucuria de-a trai.

·        Cei ce se relaxeaza si socializeza mereu la baute cu prietenii isi pierd spiritualitatea si nu mai evolueza profesional/personal.

·        Cel ce cauta iubirea cu tot dinadinsul…va fi mereu respins si nu va intelege de ce. Ba chiar zice: i-am oferit totul…si n-a fost deajuns. De fapt trebuia sa-si ofere lui insasi totul: sansa de a evolua in cariera, de a avea un destin, o pasiune, un scop personal care sa-l urmareasca…iar ea, vazandu-l atat de hotarat…v-a veni singura si sigura ca a gasit persoana potrivita, de incredere.

Daca v-a placut si inspirat pilda din Paharul lui Pitagora, te rog da un SHARE sau DISTRIBUIE, pentru a-i inspira pe cat mai multi. De asemenea daca si tu stii asemenea pilde sau povesti cu mesaj motivational sau care doar consideri ca merita aflate si de alti te invit la postari/comentarii aici pe blog. 

Doar impreuna putem fi mai buni.

Cu drag,

Madalin George MITRU

mada_clubro@yahoo.co.uk

DE CE sa mergem in vacanta?

               

            Bine v-am regasit dragi prieteni, dupa o vacanta de 2 saptamani, in care atat eu cat si postarile pe blog au luat o pauza. Binemeritata… as zice.

               

            Pentru mine fu una deopotriva relaxanta cat si inspirationala, deoarece am cules cateva povesti, pe care, dupa o minima prelucrare le-am adaptat la tematica blogului. Dar despre asta mai multe in postarile urmatoare.

            Scopul acestui articol este de a redescoperi copilul din noi, emotia, entuziasmul si exuberanta ce vin doar la idea de vacanta, libertate, distractie. Mai ales acum cand vremea e tot mai calda si se apropie sezonul concediilor pentru majoritatea dintre noi. Ei bine, acesta este unul dintre avantajele libertatii financiare de care v-am vorbit pana acum: nu ai nevoie de aprobare de concediu. Esti liber sa mergi cand vrei, unde vrei….si nu in ultmul rand, la preturi de sub 30% fata de oferta din sezon(iulie-august). Asa ca ai ocazia sa-ti faci 3-4 vacante pe an, in extrasezon in loc de una in plin sezon.

            Concret, eu in mai merg la mare/plaja (evident nu la noi, nu din snobism ci pentru ca inca nu-i sezon) in septembrie balneo(ape termale, masaj, refacere) iar in februarie la munte. Toate 3 adunate costa mai putin decat una singura in plin sezon. Cum reusesc? Simplu: programari din timp in capete de sezon, dar si last minute(oferte de ultim moment).

           Si totusi de ce sa merg in vacanta? ar putea intreba unii, cand pot face atatea altele cu banii astia: sa-mi schimb mobila in casa, sa-mi iau o plasma, un aer conditionat sau alte electrocasnice, sa-mi renovez casa, sa-mi cumpar un smartphone sau tableta de ultima generatie sau sa-mi schimb masina spre invidia vecinilor.

           Pai, sa vedem, cateva avantaje ce decurg din programarea unei vacante, pentru ca apoi, in cunostinta de cauza sa raspundem la intrebarea:

                            merita sau nu sa mergem in vacanta?

          Pentru mine, programarea, rezervarea si petrecerea unei vacante insemna:

• Spor de eficienta si mobilizare in activitatea curenta: ultimile 4 postari pe blog au fost realizate in cele 4 zile dinaintea plecarii in vacanta, in conditiile in care, pana atunci realizam doar o postare saptamanal. (te relaxezi mult mai bine dupa un efort intens, avand sentimentul implinirii si autodepasirii)

• Emotia si entuziasmul ce insotesc pregatirile de concediu, constituie de fapt preludiul vacantei... momente inegalabile in care cauti informatii despre destinatiile in care vei ajunge, pentru ca ulterior, sa-ti faci scenarii despre locurile in care vei merge si vei pune in valiza lucrurile pe care consideri ca le vei folosi la plaja, plimbari pe faleza, iesiri la restaurant sau cluburi.

• Drumul insusi: eu sunt mai conservator din fire, asa ca pentru destinatii noi si relative apropiate( Europa) folosesc  transportul terestru deoarece consider ca oportunitatea descoperirii de lucruri noi la fiecare kilometru parcurs minimizeza efectele oboselii acumulate prin stabaterea a 1000-2000 km. Si cand spun lucruri noi ma refer la:

• Oportunitati de afaceri inexistente inca la noi in tara/oras.

•  Detalii arhitecturale/peisagistica individuale(case/ blocuri) sau colective(cartiere/orase)

• Cadrul natural variat: peisaje, flora , fauna, munti, plaje, vii, livezi, diverse plantatii, etc

• Gradul de dezvoltare al altor tari: fie superior noua( ne da o directie spre care sa tindem) fie inferior( sa ne aducem aminte de unde am plecat si noi si sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem)

• Spiritul de libertate, relaxare si curiozitate indus de cei 2000 km pe care-i vei avea de stabatut.

• Vacanta propriu-zisa: aici depinde foarte mult de genul/stilul de turism pe care il prefera fiecare. La o extrema situandu-se turistul cusurgiu de all inclusive ce merge in vacanta exclusiv pentru a fi servit, pentru care relaxare=lenevie in sezlong la soare, mancare si bautura la discretie si o cazare de 4-5 stele...si parca tot s-ar fi putut face ceva mai bine. La cealalta extrema turistul de explorare, mai putin interesat de calitatea cazarii, el neavand nevoie decat de un pat in care sa se ohihneasca cand si cand dupa explorarile zilnice( si/sau nocturne, dupa cazJ): El cauta plaje noi, peisaje virgine, mancare traditionala, de fiecare data in alt loc, dar alaturi de oamenii locului, incercand sa-i inteleaga, sa invete cateva cuvinte in limba lor si pe cat posibil sa socilizeze cu ei, empatizand cu mentalitatile si stilul lor de viata.(de exp:  siga-siga = incet-incet ,este o expresie ce reda perfect stilul de viata grecesc: relaxat, fara stress, specific tarilor mediteraniene ai caror locuitori stiu sa se bucure de micile placeri ale vietii: un pescuit, o masa buna direct pe faleza/plaja, cu vedere la mare, un pahar de vin, siesta obligatorie dupa masa, iar seara o plimbare relaxanta in care simti briza marii ce te racoreste…si-ti deschide pofta pentru o noapte alba, de distractii…De asemeni, turistul de explorare cauta locuri si obiective noi, neincluse in ghidurile turistice, placerea lui fiind data tocmai de descoperirile proprii facute cu harta in mana, la pas sau cu o bicicleta inchiriata: obiective culturale, istorice, ruine, civilizatii disparute, mancaruri, bauturi si arome locale si de ce nu mici oportunitati de afaceri ce pot fi adaptate si la noi… etc.

• Amintirile cu care vii din fiecare concediu: suveniruri si poze, nimicuri pentru moment, dar inestimabile dupa ani, cand vei povesti copiilor sau nepotilor istoria fiecarui souvenir, vei vedea fotografiile facute si-ti vei aduce aminte de minunatele experiente si locuri si momente prin care ai trecut pe parcursul vietii.

         Cam acestea ar fi cateva din motivele ce ma determina pe mine sa merg in vacanta, sa caut noi destinatii, indiferent cat de mult mi-ar fi placut destinatia actuala si sa-i ofer sufletului bucurii si experiente pe drept cuvand nebanuite intr-un mic oras de provincie. Asta, deoarece consider ca acum , cand nu mai exista granite fizice sau mentale, trebuie sa ne folosim viata ca sa vedem, incerca, gusta, mirosi, atinge si experimenta tot ceea ce Dumnezeu a lasat frumos pe acest Pamant, pentru ca atunci cand ne vom intoarce la Tatal, acesta ne va intreba:

Cum ti-ai trait viata, fiule?

Iubind oamenii si tot ceea ce ai creat Tu, Doamne…sa fie raspunsul tau, fara regrete.

Cu drag,

Madalin George MITRU

mada_clubro@yahoo.co.uk

PS: pe pagina personala de facebook am postat cateva poze din concediul in Kassandra/Chalkidiki…sugestive consider eu.

FLOAREA ROSIE !

Poveste pentru (educatorii de) copii.

            A fost odata un baietel, care intr-o buna zi s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.
            Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…
            Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când domnei profesoare i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze si flori. Si a început sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat în galben, portocaliu si albastru.

            Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara. Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la florile sale. Ale lui erau mai frumoase decât a profesoarei.... dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era o floare rosie, cu o tulpina verde.
             Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.
             „Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca.
„Asa! Acum puteti începe!”, a zis profesoara.
              Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si mare ca cea facuta de profesoara.
Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte …si sa priveasca …si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.
               Dar a venit o zi cand baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras.
                Si baietelul a trebuit sa schimbe si scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pâna ajungea în clasa lui.
               În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat cuminte sa-i spuna profesoara ce sa faca…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:
„Tu nu vrei sa desenezi?”.
„Ba da!”, „Ce desen facem?”.a intrebat baietelul.
„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.
„Cum sa-l fac?” zise baietelul
„Cum îsi place tie!” raspunse ea
„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul
„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.
„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”
„Nu stiu!” zise baietelul

                 Si a început sa deseneze o floare rosie cu tulpina verde...

Morala?
Nu omorati creativitatea. Copilul cand intra la scoala este ca o plastelina maleabila...il puteti transforma in orice: fie sclav al sistemului, fie conducator al propriului destin.
Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume?
Einstein spunea ca ” Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Dar noi am creat o societate care onoreaza servitorul, dar a uitat darul. ”

Daca ti-a placut ce-ai citit, da un SHARE sau DISTRIBUIE, postarii de fata, astfel incat sa ajunga la cat mai multi mesajul ei. Impreuna putem fi mai buni.


Cu drag,
Madalin George MITRU
mada_clubro@yahoo.co.uk

IN PAT CU DUSMANUL.

                   

                  Postarea de fata se vrea o analogie cu viata noastra de zi cu zi, inspirata de filmul omonim.

                  V-ati gandit vreodata ca zilnic, locuim, gazduim si toleram in vietile nostre pe acei dusmani care, de multe ori, ii uram de moarte?

                 Care sunt acestia? Sa vedem cativa dintre ei:

·        Lenea/Trandavia

·        Invidia

·        Gelozia

·        Avaritia

·        Comportamentul work-aholic

·        Ticuri si vicii diverse: alcoolism, droguri, jocuri noroc, etc.

                   Cu siguranta ca fiecare din noi are propria lui lista de dusmani(demoni) interiori, mult mai lunga decat cea de fata, de care si-ar dori sa scape , dar nu stie cum. Poate multi dintre noi, la un moment dat am si incercat sa luptam cu acesti demoni, dar fara prea mare succes.

                   Si e firesc sa fie asa, intrucat daca nu esti suficient de pregatit si motivat sa lupti cu-n demon, nu doar ca nu-l vei invinge, ci ii vei da puteri marite asupra ta.

                   Daca vreti, este exact ca un tratament pe care nu-l duci pana la capat: fie simptomele par sa fi trecut si nu mai continui, fie nu mai ai timp fiind prins in treburi urgente, fie nu mai ai bani, etc….In fiecare din aceste cazuri, in cateva zile boala, va reveni cu o intensitate mult mai mare, care te va pune la pat.

                   Si atunci ce-i de facut? Cum putem lupta cu demonii interiori? Deoarece nu toti suntem psihologi sa actionam cu metoda potrivita fiecarui demon in parte.

                   Raspunsul implica o terapie in 4 pasi:

1.      Constientizeza prezenta demonilor din tine si …fa cunostinta cu ei: Cine sunt ei? Cat de des apar? In ce momente? Cum se manifesta?

2.      Inceteaza sa lupti cu ei.

3.      Incearca sa-i intelegi sincer,…ca pe niste colegi/prieteni…mai ciudati, empatizand cu ei. De exp:

      Gelozia: poate are ca si cauza o insuficienta stima de sine, poate e momentul sa te cunosti mai bine, sa vezi cat de valoros esti..si in ce domenii, poate subconstientul tau iti spune ca ceva nu-i in regula cu actuala ta relatie, cu toate ca realitatea pare multumitoare, etc

      Avaritia: a tine totul pentru tine si a nu impartasi cu ceilalti din cunostintele tale, din timpul tau, din averea ta materiala, din sentimentele tale este cu siguranta un demon greu de ucis….care te duce la instrainare si insingurare.Cauzele si aici sunt multiple: poate, la un moment dat, ai fost dezamagit de anumiti prieteni, poate o alta persona in care ti-ai pus mari sperante ti-a inselat toate asteptarile, poate sunt mentalitati intiparite inconstient, din trecut, din experientele traite/vazute in familia ta sau la apropiati, etc

4.      Daca tot au o forta atat de mare si au pus stapanire pe tine…incerca le canalizezi acesta putere in directia dorita de tine. De exp:

Lenea/Trandavia: daca tii atat de greu sa te dai jos din pat si sa faci ceva pentru tine, folosestete de timpul respectiv pentru: meditatie, autocunoastere, citire/ascultare/vizionare de materiale motivationale, documentare in domeniile tale de interes/hobby, descoperirea vocatiei, intalniri cu prieteni ce impartasesc aceleasi interese/pasiuni, etc

Invidia: daca tot “te roade” cu atata putere, mesajul pe care ti-l transmite subconstientul este ca “ACEIA au ceva ce ti-ai dori TU” Asta insemna ca deja stii ce vrei, iar asta e un lucru extraordinar: ai idée cati oameni traiesc si mor fara nici o idée despre ce si-au dorit de la viata? Ei bine, asta inseamna ca acei oameni, pe care tu ii invidiezi ti-s prieteni mai buni decat cel mai bun prieten pe care-l ai, deoarece ti-au dat busola vietii tale. Iar acum nu-ti mai ramane decat sa canalizezi toata acesta forta a invidiei in dorinta de ai cunoaste, ai intelege, a vedea cum au reusit in domeniile lor …dar nu acum, ci la inceputuri…pentru ca tu esti la inceput.

           Sunt sincer curios de rezultatele pe care le vei avea aplicand acesta metoda. De aceea am sa te rog sa-mi trimiti un feedback de incurajare/corectare a metodei de mai sus, functie de experientele personale traite si de probleme intampinate pe parcurs.

            Daca ti-a placut prezenta postare si o consideri utila, am sa te rog sa-i  dai un SHARE sau DISTRIBUIE pe facebook, pentru a ajunge la cat mai multi prieteni. 

            Impreuna putem deveni mai buni.

Cu drag,

Madalin George MITRU.

mada_clubro@yahoo.co.uk

CAT COSTA O ORA DIN VIATA TA?

O (alta) poveste pentru oamenii ocupati:

Cat costa o ora din viata ta?

Vreau sa-ti mai spun astazi o poveste care arata ca o piesa de teatru in 2 acte.

Din pacate...nu e vorba de o piesa oarecare, pentru ca ea nu se joaca pe o scena, ci se traieste in realitate... in fiecare zi.

Povestea este pentru parintii prea ocupati cu serviciul ca sa isi mai vada copiii crescand:

Actul 1

Tatal ajunge acasa rupt de oboseala dupa o zi în care nu a avut timp nici sa respire...

Cu voce timida si cu ochii plini de asteptare, micutul isi priveste tatal si il intreaba:

- Taticule, tu cat castigi pe ora?

Tatal, preocupat si morocanos, raspunde:

- Fiule, aceste lucruri nu te privesc pe tine. Sunt foarte obosit, nu ma mai deranja, te rog!

Copilul insista:

- Hai, taticule, spune-mi cat castigi pe ora?!

Reactia tatalui este la fel de severa, dar totusi, ca sa fie lasat in pace, raspunde:

- Cinci dolari! Acum ma lasi in pace?  replica tatal.

  Dar copilul nu se lasa...

- Tata, poti sa-mi dai doi dolari, te rog?

Enervat de aceasta data de intrebare, tatal ii raspunde cu voce taioasa:

- De asta ai vrut sa stii cat castig pe ora? Du-te in camera ta si culca-te, ca trebuia deja sa dormi! Si sa nu ma mai deranjezi...  profitor ce esti... !

Actul 2

Putin mai tarziu, stand ingandurat in fata televizorului, tatal reflecta putin la discutia cu baiatul sau si realizeaza ca a fost prea dur cu el. Se gandeste ca poate cel mic are nevoie de bani sa cumpere ceva de mare interes pentru el si-si face mustrari de constiinta ca l-a repezit.... 

Se ridica si merse spre camera copilului, deschide usa usor, baga capul ... si vede ca cel mic inca nu a adormit. Intra in camera si il intreaba cu voce scazuta:

- Dormi, fiule?

- Nu, tata...

- Uite, fiule, ai aici cei doi dolari pe care mi i-ai cerut...

Baiatul intinse manutele si  lua banii,... luminandu-se la fata.

- Multumesc, taticule! zise acesta.

Si bagand manuta sub perna mai scose trei dolari si ii spuse tatalui sau:

- Taticule, acum sunt fericit... am deja cinci dolari.

Si oferind cei 5 dolari tatalui sau, il intreba cu toata candoarea specifica varstei:

-Taticule, acum poti sta o ora si cu mine?

                Acesta poveste a fost preluata si prelucrata intr-o viziune proprie, de pe site-ul unuia dintre cei mai buni vorbitori motivationali de la noi din tara: Andy Szekely.

Ii multumesc pe asceasta cale pentru tot ceea ce face.

                Daca si tie ti-a placut povestea da-i un SHARE sau DISTRIBUIE pe facebook, ajutand in acest fel ca mesajul sa ajunga la cat mai multi. Impreuna putem fi mai buni.

Cu drag,

Madalin George MITRU.

mada_clubro@yahoo.co.uk

ROATA VIETII

 SECRETUL FERICIRII: Gasirea echilibrului in viata

“Cine-i fericit?

 Acela care are un trup sanatos, spirit iscusit si fire educata”  Thales din Millet.

              Dupa cum am vazut intr-una din postarile trecute,

( vezi http://inteligenta-financiara.blogspot.com/2012/04/secretele-mintii-de-milionar.html)

una dintre mentalitatile fundamentale ce fac diferenta intre abundenta si frustrare, este aceea ca abundenta aduce “si una si alta”, pe cand frustrarea implica intotdeuna o alegere in defavoarea alteia “ori una, ori alta”.

              Astfel, totul se leaga si se completeaza ca intr-un cerc la cei cu mentalitatea abundentei: increderea genereaza abundenta, abundenta ne face sa ne urmam visurile/ cariera, intalnim persoane noi, socializam/ne marim cercul de prieteni/cunostinte crescandu-ne posibilitatea de-a intalni oameni noi, cu specilizari diverse, devenim educati, atragem parteneri asemeni noua si, ne intemeiem o familie, crestem si ne dezvoltam material, spiritual, emotional.

            

            De aceea, am considerat ca detalierea  abundentei in viata de zi cu zi merita  toata atentia noastra.

            Alegoria pe care v-o propun astazi este aceea de a vedea viata, in toate aspectele ei, asemeni unei roti …de bicicletaJ

            Acesta roata are 8 spite, corespunzatoare domeniilor fundamentale ale vietii sau valorilor proprii ale fiecarei persoane:

• Familie/ Casa
• Dragoste/ Iubire/ Seductie
• Bani/ Avere materiala
• Cariera/ Afacere proprie
• Dezvoltare personala/ Vocatie
• Socializare/ Prieteni
• Spiritualitate/ Credinta
• Sanatate/ Nutritie/ Sport

            Aceste valori sunt universal acceptate ca fiind fundamentale in dezvoltarea personala.                        Totusi, daca tu consideri ca una sau mai multe din aceste aspecte nu reprezinta valori generatoare de fericire/satisfactie pt tine, le poti inlocui sau adauga alte valori proprii. De exemplu:

• Libertate
• Lupta pentru o cauza
• Calatorii/ Excursii
• Etc.

            Utilitatea acestei interpretari deriva din faptul ca realizeaza o radiografie individuala, punandu-ti in fata imaginea vietii tale exact asa cum este.

             Asadar, daca vrei sa vezi cum arata roata vietii tale, te invit la urmatorul exercitiu:

             Deseneaza un cerc generos pe o foaie de hartie, pe care apoi imparte-l in 8 ca in figura de mai jos:

           

             Dupa ce l-ai desenat, noteza domeniile de interes pe fiecare dintre cele 8 spite, ulterior impartind fiecare spita in 10 segmente egale, notand cu 0 centrul cercului si cu 10 intersectia spitei cu cercul.

              Acum esti doar tu cu tine. Fii sincer si acorda-ti note, functie de cat de satisfacut esti de respectivul domeniu. Dupa cum observi este extrem de subiectiva evaluarea intrucat tu evaluezi functie de criteriile tale si satisfactia ta personala.

De exemplu: Un venit de 1000 ron/luna poate fi evaluat cu 10 de cineva chibzuit, cum la fel de bine poate fi evaluat cu 4 de o persoana cheltuitoare.

Sau: faptul ca ai avut 3 relatii sentimentale pana acum poate fi pt cineva o viata sentimentala de nota 9, iar pentru altul, sa genereze frustrari si sa nu acorde mai mult de nota 2, evident functie de varsta si experienta. De aceea experimentul este unic si rezultatele incomparabile.

              OK! Ultimul pas care trebuie sa-l faci este de a uni aceste puncte, evident in ordinea evaluarii. Nota domeniului 1 cu nota domeniului 2, cu nota domeniului 3,…cu nota domeniului 8 si inchizand cu nota domeniului 1.

             

              Ce vezi acum? 

              Figura are o forma regulata?

              O comparam mai sus cu o roata …de bicicleta. Inchipuie-ti ca ai doua astfel de roti la bicicleta.    Cat de usor crezi ca-ti va fi sa inaintezi in viata cu aceste roti…?

             Ce ne invata acest experiment?

Multi ar considera ca roata ideala este aceea in care evaluam cu 10 toate domeniile. Astfel am avea o roata mare, perfect rotunda si deci o deplasare usoara prin viata.

           

              Intr-adevar, spre asta ar trebui sa tindem, dar pana atunci sa ne concentram pe  echilibrarea rotii.

              A echilibra aceasta roata insemna sa observam acele 2-3 domenii care se afla cu mult sub media celorlalte si sa ne concentram mai mult asupra lor, pentru a le creste. Deoarece acestea genereaza frustrari care ne impiedica sa evoluam la adevaratul nostru potential si sa ne bucuram de viata.

Cum sa crestem in aceste domenii si sa echilibram roata? Simplu.

Extragandu-ne energia, motivandu-ne  si mobilizandu-ne pe baza realizarilor din celelalte 2-3 domenii in care excelam si concentrandu-ne, alocand resurse( financiare, timp, abilitati, disponibilitate de a invata) domeniilor in care suntem deficitari.

             Chiar daca pentru moment aceasta se va face in defavoarea domeniilor in care sunt natural buni.

De exemplu: Daca avem o cariera de success, bani si o familie iubitoare dar stam mai putin bine cu sanatatea, socializarea si scopul in viata, putem renunta pt cateva luni sa mai stam peste program, ocupandu-ne mai mult de sanatate, luandu-ne un abonament la o sala de fitness atat pentru a ne intretine conditia fizica cat si pentru a cunoaste persoane noi ce impartasesc aceleasi valori ca si noi.

              Spun aceasta deoarece nu poti fi fericit prin extreme, ci doar prin echilibru in viata ta.

Degeaba ti-ai acordat nota 10 la 6-7 domenii din viata ta, cand la una sau doua ai nota 2.

Viata nu stie sa calculeze media.

Atunci cand te doare o masea, nimic nu te poate face fericit: poti fi milionar, seducator cu o prietena/sotie fotomodel, inconjurat de prieteni, sa iti cunosti vocatia si visul, dar nu-l poti urma datorita durerii. Si devii irascibil, nervos si ajungi sa pierzi si ceea ce ai castigat.

               Asa ca, recomandarea mea este: pune in stand-by(conservare/pastrare in functiune) domeniile in care excelezi in mod natural si infrunta-ti temerile, mobilizandu-te sa cresti domeniile ce-ti genereaza frustrari. Doar asa, prin efort, educare si evolutie vei ajunge la o viata echilibrata si vei cunoaste fericirea.

Deoarece fericirea nu-i o destinatie unde sa ne grabim sa ajungem, ci este insasi calatoria vietii.

            Daca ti-a placut ceea ce ai citit da un SHARE sau DISTRIBUIE postarii, pentru a impartasi cu cat mai multi unul din secretele fericirii.

             Iar daca tu consideri ca ai ceva de completat, te astept cu tot interesul cu commenturi pe tema articolului.

Cu drag,

Madalin George MITRU

mada_clubro@yahoo.co.uk

ADEVAR sau PROVOCARE: De ce faci ceea ce faci?

De ce faci ceea ce faci?

 

           Va mai aduceti aminte de celebrul joc din adolescenta?

           Dar de emotia momentelor, cand singuri fiind, ne gandeam la ce provocari sa supunem persoana pe care o indrageam, astfel incat sa aflam cat mai multe despre ea?

           Ei bine, am o veste buna pentru voi!

           Acele momente nu au trecut, ele exista, doar ca noi ne uitam acum in alta parte si nu le mai vedem. Iar persoana pe care o indragiti cel mai mult ar trebui sa fie insasi persoana voastra. Crezi ca te cunosti suficient de bine? Sa vedem…

          

           Asadar, provocarea de azi este: De ce faci ceea ce faci?

           Dar inainte de a-mi accepta provocarea si a raspunde, vreau sa fiu sigur ca ai inteles intrebarea, de fapt, intrebarile. Acestea sunt:

1. Ce faci? Ce-ai facut pana acum? Care sunt realizarile importante ale vietii tale de pana acum?
2. De ce ai facut asta?
3. Cat timp ti-a luat implinirea tuturor acestor realizari… 1, 5, 10, 20 ani?
4. Ce te vezi facand peste acelasi numar de ani…1, 5, 10, 20 ani?
5. Daca ar fi sa imbunatatesti ceva la viata ta, ce ar fi?

            Intr-adevar e o provocare suficient de mare, pe care putini o accepta. 

            Aceea de  a se dezbraca si a se privi exact asa cum sunt.

            Propunerea mea este de a nu va grabi sa raspundeti imediat, la primul impuls.

            Preferabil este a se realiza acest experiment seara, sau intr-un moment care sa favorizeze concentrarea (interogarea eului) fara a fi distras de alte activitati, persoane sau probleme.

            Acum, ca am stabilit cadrul de desfasurare, am sa te rog sa iei o foaie de hartie, pe care s-o imparti in 2 coloane. In partea stanga noteaza tot ceea ce consideri c-ai realizat important pana in acest moment: studiile/diplomele(doar daca te-au ajutat cu ceva), afacerea personala, cariera/ trepte in cariera, relatii personale implinite( enumera fiecare in parte), intemeierea unei familii, copii, achizitii importante( casa, masina, renovari) , excursii, experiente inedite, etc

             Am sa te rog sa faci asta ACUM, sau in orice caz inainte de a citi in continuare. Asadar, daca acum nu este momentul potrivit pentru asta, am sa te rog sa nu te autosabotezi si

SA TE OPRESTI ACUM DIN CITIT!

Si sa continui doar dupa ce ti-ai facut lista de realizari.

Iti multumesc pentru intelegere!

              Iti sunt recunoscator ca m-ai ascultat. Vei vedea acum de ce am insistat sa facem astfel. Acum, dupa ce ai completat coloana din stanga, am sa te rog sa imparti coloana din dreapta, la randul ei, in 3 coloane.

              In prima din aceste coloane vei nota timpul(perioada) cat a durat  REALIZAREA fiecarui obiectiv din coloana din stanga, de preferat in luni( 2, 6, 12, ...36, 60 luni)

              In a doua coloana vei nota de asemeni timpul(durata) pe care consideri ca ti-ar fi necesar ACUM pentru realizarea acelorasi obiective. Cat se poate de sincer!!!

              In a treia coloana am sa te rog sa faci diferenta: timpul initial- timpul prezent. Rezultatul poate fi pozitiv sau negativ sau zero(neutru)

              Pentru a finaliza experimentul vei face un TOTAL sub ultima coloana.

              Interpretarea REZULTATULUI:

             

1. Valoare TOTAL pozitiva: Durata reala de realizare(din trecut) este mai mare decat durata prezenta. Diferenta reprezinta lunile/anii de experienta pe care i-ai castigat. Gandeste-te ACUM cum poti folosi/ valorifica/ monetiza aceasta experinta in favoarea ta. Acesta este COMOARA TA. FELICITARI!!! Ti-ai invatat lectia vietii. Acum nu-ti mai ramane decat s-o aplici.

2. Valoare TOTAL negativa: Durata reala de realizare(din trecut) este mai mica decat durata prezenta. In acest caz ai fost un norocos, nimerindu-te/fiind acolo in cele mai potrivite momente. Doar tu poti sti cat fu “noroc chior” sau  ai stiut sa profiti de oportunitatile de moment. Clar este ce-a fost nu va mai fi (cel putin nu curand) asa ca invata-ti lectiile din trecut si apuca-te de-ti fa un plan de viitor. Nu poti fi mereu pe creasta valului.

3. Valoare TOTALA ZERO: Durata reala de realizare(din trecut) este egala cu durata prezenta. Imi pare rau s-o spun dar NU AI INVATAT NIMIC din experientele trecute atata timp cat nu poti faci mai repede si/sau mai bine aleasi lucruri pe care le-ai mai facut odata. Pana acum viata TI S-A INTAMPLAT. Tu n-ai avut nici o contributie la ea, lasandu-te purtat de conjuncturi.

            Daca esti multumit si impacat cu tine, totul e OK. Daca NU, ce ai de gand sa faci in continuare? 

Ce iti doresti sa imbunatatesti? Sau, din comoditate vei continua sa faci acelesi lucruri ca si in trecut sau prezent? Cu siguranta aceleasi rezultate le vei avea.

Retine: Einstein definea nebunia astfel: “Să faci aceleaşi lucruri, în acelaşi mod, şi să te aştepţi la rezultate diferite"

            Indiferent daca suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se intampla in acest moment este rezultatul unei alegeri facute in trecut.

             Asadar, gandeste-te ca prezentul de maine este chiar trecutul de azi.

             Daca ti-a placut  PROVOCAREA si vrei sa-i “provoci” si pe altii la autocunoastere, da un SHARE articolului. Iti multumesc.

Cu drag,

Madalin George MITRU

Mada_clubro@yahoo.com

Poveste pentru oamenii vesnic ocupati: Lucruri importante.

 

Aveti grija la pietrele mari!

             Dupa iesirea la pensie, un profesor de filosofie a fost invitat sa mai tina o ora despre planificarea timpului, fostilor sai studenti, deveniti acum oameni de conducere in diverse companii. O singura ora, care sa concentreze intreaga sa experienta.

             Cunoascandu-i renumele toti invitatii il asteptau nerabdatori, gata sa noteze tot ceea ce ii va invata profesorul. 

            Acesta intra in clasa la ora stabilita, si privindu-i pe fiecare in parte le spuse:

      -      Astazi nu vom scrie nimic…vom face un experiment.

           Si spunand aceasta, se apleca sub catedra, de unde scoase un borcan si incepu sa-l umple cu pietre mari. Atunci când borcanul a fost plin şi nu mai încăpea nici o piatră, ridică ochii către studentii săi şi îi întrebă:

           -  Acest borcan este plin?

           Toţi răspunseră : „Da”.

            Apoi a luat o cutie cu pietricele si le turna cu grija in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Si iar i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Din nou au fost de acord ca este plin! Si au zambit. 

             Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat incet in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber. Si iar i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Si ei au confirmat din nou ca este plin! Si au ras.

             In final,  a luat de pe catedra ceasca cu cafeaua pe care i-o pregatisera studentii si o turna si pe aceasta in borcan.

-        Abia acum este plin, confirma profesorul fara sa-i mai intrebe pe fostii lui studenti.

       -   Ce mare adevăr demonstrează această experienţă?

          Deloc nebun, cel mai îndrăzneţ dintre invitati, gândindu-se la subiectul acestui curs, răspunse: 

          -  Aceasta demonstrează că atunci când credem că agenda noastră este plină, dacă vrem cu adevărat, mai putem adăuga întâlniri, sau o cafea cu prietenii:).

       - Nu, răspunse bătrânul profesor. „Nu despre asta este vorba. Marele adevăr pe care ni-l demonstrează această experienţă este următorul:

           -  Dacă nu punem pietrele cele mari prima oară în borcan, nu vom mai putea sa punem apoi restul.

           Se făcu linişte şi fiecare conştientiză cuvintele profesorului.

           - Fiti sinceri cu voi si intrebati-va: Care sunt pietrele din viaţa voastră?  Intreba profesorul.

           Sănătatea? 

           Familia? 

           Prietenii? 

           Realizarea viselor? 

           Libertatea? 

           Gasirea vocatiei/ rostului pe acest pamant? 

           Să faceţi ceea ce vă place? 

           Să învăţaţi? 

           Să apăraţi o cauză? 

           Să vă relaxaţi?

           Sau altceva?”

             - Priviti din nou acest borcan. Acesta este insasi viata voastra. 

             Pietrele mari sunt lucrurile cu adevarat importante: familia, partenerul, sanatatea, vocatia si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi plina.                            

            Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, socializarea, casa si masina.

            Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul dar ne umplu viata: treburile gospodaresti, orele suplimentare la serviciu, timpul petrecut pe net/TV, sau la cumparaturi, achitat facturi, etc.

-         Tot ceea ce trebuie să reţineţi este importanţa faptului de a pune prima oară pietrele cele mari în viaţa voastră. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Acordatii mai mult timp partenerului, jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. 

            Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip si praf.

            Si spunand aceasta, salutandu-i cu un gest prietenesc al mâinii, bătrânul profesor  părăsi liniştit sala.

                                         

Cu drag,

Madalin George MITRU.

mada_clubro@yahoo.co.uk

             PS: Daca ar fi sa incepi acum sa-ti umpli borcanul vietii, cu ce pietre ai incepe?