Banii_scurta istorie si...concluzii.

BANII_Scurta istorie

                 “Cu buzunarul plin de bani, eşti înţelept, frumos şi cânţi si mai bine”, spune un vechi proverb evreiesc. Este, poate, una din cele mai sugestive înfăţişări ale importanţei acordate banului, importanţă care se reflectă în lunga sa evoluţie.

                  Inainte de a invata sa-I gestionam si ulterior sa-I inmultim trebuie neparat sa-I cunoastem.Multi poate vor zice:ce-I de cunoscut aici, ca pana si-un copil de 2-3 ani ii cunoaste.

 Oare? Chiar asa sa fie? Simplul fapt ca stim cum arata insemna ca-I si cunoastem? Ce sunt? Care-I rolul lor? Cand au aparut? De ce au aparut? Cum au evoluat? Banii au valoare? Daca DA,cine le da „valoarea“?In viitor vor mai exista in forma actuala? Sunt doar cateva intrebari la care vom gasi raspuns in cele ce urmeaza.

                  Dupa cum bine stiti banii nu au existat dintotdeuna in forma actuala. Ei au fost intr-un continuu proces de transformare,ca orice lucru de pe lumea aceasta, proces care in mod evident va continua si in viitor.

                  Odata cu aparitia oamenilor pe pamant, ei isi procurau cele necesare vietii functie de abilitatile practice ale fiecaruia:vanatori, pescari, culegatori… si ulterior agricultori.Totusi nevoile lor erau in mare parte comune:hrana,imbracaminte,podoabe, unelte,etc. Astfel a aparut TROCUL, ce presupunea schimbul natural de produse, functie de necesitatile si,implicit“valoarea” subiectiva a produsului schimbat:vanatorul oferind piei de animale si fildes, pescarul scoici decorative si pesti, culegatorul,fructe de padure si miere…si ulterior,prelucratorul, unelte din piatra, metal sau podoabe

                    .Toate bune si frumoase initial, pana cand unul dintre ei,avand un produs considerat de valoare mare isi dorea alte produse de la 2 sau mai multi “negustori”.Atunci s-a pus problema  cum sa-si imparta el produsul fiecaruia,dar fara a-I scadea valoarea.Si astfel,din aceasta necesitate obiectiva au aparut  primele produse intermediare cu “valoare” recunoscuta”, divizibile, cum ar fi: bucatile de metal(fier,aur,argint) sarea, craniile de animale,fildes,ceai,condimentele,fiind prima forma de MONEDA-MARFA.

Între anii 3000 şi 2000 înainte de Hristos, în Mesopotamia, s-au pus bazele sistemului bancar de astăzi, templele şi palatele dovedindu-se locuri sigure pentru depozitarea bunurilor, produse agricole şi materiale preţioase. Câteva sute de ani mai târziu, în Babilon, Codul lui Hammurabi legifera activităţile bancare.

                     Ulterior, moneda-marfa a fost redusa exclusiv la bucati metalice din fier, aur sau argint, ele valorand exact cantitatea de metal continuta, pentru ca mai apoi sa capete forma circulara cunoscuta pana in ziua de azi sub denumirea MONEDA METALICA  ca si amestec natural de aur si argint , inventate de Lidieni in 640-630 i.C.Evident, odata cu aceasta moneda metalica a aparut si dreptul exclusiv al autoritatii de a emite moneda,drept certificate prin inscrierea pe fetele monedelor a semnelor autoritatii (denumire, sigiliu,diverse reprezentari grafice,etc)

                      Dar,incă din zorii tranzacţiilor, banii au avut şi adversari: o legendă greacă spune că legislatorul Solon (638-558 î.Hr.) ar fi bătut monede cât roata carului, pentru a-i dezvăţa pe cetăţeni de acumularea excesivă a acestoraJ.Aceeasi practica a continuat pana in secolul trecut in insula Yap din arhipelagul Carolinelor, Pacific: acestea erau realizate din piatra si găurite la mijloc pentru a putea fi transportate - înşirate pe o prăjină - de doi oameni.. Un amănunt: insula Yap nu are cariere de piatră, materia primă pentru bani fiind adusă aici cu plutele, de la distanţe impresionante. Banii erau ţinuţi în faţa casei, ca semn al averii.

Circulatia banilor se dezvoltă: în Grecia, cu 335 de ani înainte de Hristos: dobânda practicată pentru activităţi “cuminţi”, ca de pildă morăritul, era de 10%, în timp ce pentru activităţi care implicau riscuri sporite, bunăoară transportul naval, o dobândă de 30% era cu totul normală. Romanii au reacţionat cu o relativă întârziere la baterea de monede, dar au adoptat ca materii prime, pe lângă aur şi argint, metale mai puţin preţioase, cum ar fi arama. Împăratul Octavian August (33 î.Hr. - 14 d.Hr.) a reformat atât sistemul monetar, cât şi pe cel al taxelor, impozitând tranzacţiile comerciale, deţinerea de terenuri şi câştigurile.

Alungarea cămătarilor din templul Ierusalimului de către Iisus nu a fost decât un episod minor al dezvoltării sistemul monetar, cu bunele şi relele sale: în anul 250 d. Hr., conţinutul în argint al monedelor romane a scăzut la 40%, iar în 270 d. Hr. la doar 4% - consecinţe ale inflaţiei accelerate.Dar tot romanii au stiut sis a profite de pe urma acestei inflatii ca legatura intre bani si taxe si banii ca mod de subjugare a teritoriilor cucerite sau a propriilor cetateni (taxele se platesc in moneda celui care cere taxa, iar acesta poate varia puterea monedei, trebuind sa muncesti mai mult pentru a plati aceleasi taxe, deoarece banii au o valoare mai mica datorita inflatiei. Suna cunoscut, nu?

                    Atestarea primilor BANI DE HARTIE apare in China in perioada 806-821 in timpul imparatului Hien Tsung, datorita penuriei de cupru din care erau batute monedele. Banii erau scrisi manual,la curtea imparatului, si aveau insemnele(sigiliul) acestuia.Ulterior in anii 1130,Ordinul Templierilor introduce in Europa,“banii de hartie” ce apar intr forma si context diferit decat cel chinezesc.In acea perioada comertul mondial era in plin avant, facand ca negustorii sa circule foarte mult si cu cantitati mari de moneda de aur/argint asupra lor.Asta a atras evident si multe atacuri si talharii asupra lor.

Atunci Templierii(Sărmanii soldați ai lui Cristos și ai Templului lui Solomon)au sezizat o oportunitate de a-si majora si asa fabuloasa lor avere.Datorita puterii militare si administrative cu care erau investiti si recunoscuti de Biserica Catolica si Regele Filip IV al Frantei, acestea se ofereau sa preia de la negustori (sacii de) moneda,oferindu-le in schimb un inscris sigilat sau altfel spus o “nota de banca”, pe care posesorul o arata in localitatea de destinatie, pe baza careia primea suma depusa, minus un comission considerabil de 20%...adica mai primea la destinatie doar 80% din banii depusi, dar castiga sigurantaJ..acesta fiind predecesorul unui Ordin de Plata scontat inainte de scadenta astazi. Prin asfel de operatiuni,de intermediere financiara:primire de moneda,emitere de inscrisuri de valoare,creditare, templierii au pus bazele sistemului bancar actual(Ordinul Templierilor fiind principalul creditor al Regelui Filip al IVlea,lucru care le-a cam daunat, intrucat puternic indatoratul Rege,nedorind sa restituie Ordinului banii imprumutati ,a facut presiuni asupra Papei Clement al V-lea sa-I dizolve,arestandu-I pentru erezie,acestia ramanand fara bani, fara recunoastere,fara putere si in cele din urma fara..viata)

                      In timp denumirea de “nota de banca” cu acoperire in moneda metalica s-a transformat in bank-note,adica BANCNOTA de astazi(numita si ban fiduciar).Si inca ceva:denumirea de banca provine din latinul “banca” ce desemna bancile(masutele) schimbatorilor de bani, mentionati si-n Biblie sub denumirea de zarafi(in Templu).In aceasta forma bancnotele au existat cca 1000 ani(emiterea lor avand fiind limitata de cantitatea de metal_de obicei aur disponibila in vistieriile eutoritatii),avand evident marimi,texturi,culori si reprezentari diferite, functie de autoritatea care le emitea.

Europenii au aflat despre banii de hârtie de la Marco Polo care, între 1275 şi 1292, a trăit în China Pentru europeni,acele vremuri au reprezentat perioada marilor descoperiri geografice:Americile, drumul spre India - iar dezvoltarea comercială aferentă lor a fost cât se poate de benefică pentru evoluţia sistemului financiar.Au apărut tot mai multe bănci (Amsterdam, Bank of Middleburg, Hamburg Girobank, Bank of Nuremberg), dar şi companii importante.De altfel, certificatele de depozit emise de aceştia au căpătat, dup 1600, putere de circulaţie, fiind acceptate şi recunoscute în tranzacţiile comerciale.         In 1694 se infiinteaza Banca Angliei, avind ca scop principal finantarea statului in timp de razboi.Pentru prima data se foloseste o metoda novatoare: se imprumuta statului bani pe termen permanent, pentru care se va plati doar dobinda dar nu se va rambursa imprumutul. Aici se afla simburele actualului sistem in care banca nationala imprumuta bani statului contra dobinda. Interesant este faptul ca multe banci “nationale” inclusiv FED-ul american sint banci PRIVATE nu banci publice sau de stat!

In America începea deja revoluţia industrială şi nebunia capitalismului modern: căi ferate, maşini cu aburi, fabrici şi nori de fum, revoluţie americană, crize bancare, dezvoltări fără precedent şi eşecuri răsunătoare, inflaţie şi dispute economice şi politice, totul pe fondul sonor al clinchetului banilor. În perioada 1860 - 1921, numărul băncilor americane a crescut de 19 ori, ajungând la 30.000. Economistul John Kenneth Galbraith a rezumat secole de dezvoltare monetară în câteva cuvinte: "Banii sunt o creaţie unică. Sunt egali cu dragostea, fiind cea mai mare sursă de bucurie pentru om. Şi sunt egali cu moartea, prin grijile pe care le iscă"J

Acesta dezvoltare economica mondiala fara precedent din ultimii 200 ani,insotita de crizele si razboaiele aferente au generat nevoia de lichiditati(moneda) din ce in ce mai crescuta,fapt ce a condus la pusee inflationiste(devalorizari monetare)din ce in ce mai accentuate.In aceste conditii in SUA la 1944 are loc acordul de la Bretton Woods, in care comunitatea mondiala,reprezentata de liderii a 44 de tari ,dar in special de englezi(partea europeana) si americani stabilesc:

• Convertibilitatea moneda proprie-dolar
• Un curs fix de 1$=0.89 grame aur.(sau 35$ uncia de aur)

Astfel,pentru prima data in istorie,vistieriile statelor tezaurizau aur si…hartie(dolari)

Asta, datorita faptului ca SUA, la vremea respectiva detinea peste 60%din rezerva mondiala de aur,oferind garantia schimbului dolar-aur oricand,la paritatea data(schimbul  nu se aplica si pentru persoane fizice).Tot in cadrul acestui accord se pun bazele a doua institutii:BIRD( in prezent Banca Mondiala) si FMI.Evident,ulterior SUA a profitat(si inca profita) din plin de acest privilegiul sau de a emite moneda tezaurizabila inundand lumea cu dolari SUA, in vederea sustinerii propriilor schimburi economice, cresterii economice, si a conflictelor militare ce necesitau finantari tot mai costisitoare.

                     In august 1971, SUA renunta la convertibilitatea fixa dolar-aur,recunoscand implicit(tacit) ca moneda emisa depasea cu mult acoperirea sa in aurul tezaurizat, generand in anii 1970-1980 cea mai mare inflatie pe timp de pace, pretul aurului. Acesta  a explodat de la 35$/uncia(paritate fixa stabilita in 1944 valabila pana in 1970)cand SUA  s-a vazut in imposibilitatea de a-si mai rascumpara dolarii.

Ulterior,intr-o palida incercare de a-si salva dolarul SUA in decembrie 1971,Acordul  Smithsonian, salutat de presedintele Nixon drept "cel mai important acord monetar din istoria lumi ", era chiar mai subred si mai nesanatos decât etalonul aur-devize al anilor '20 sau decât Bretton Woods-ul. Pentru ca, înca o data, tarile lumii s-au angajat sa mentina cursuri de schimb fixe, dar de data aceasta fara ca aurul sau alta moneda internationala sa ofere vreo acoperire monedelor curenteJ. Mai mult, multe monede europene au fost fixate la paritati subevaluate în raport cu dolarul; singura concesie facuta de Statele Unite consta într-o usoara devalorizare a cursului oficial al dolarului la 38 $/ uncia, si ulterior in `73 la 42$/uncia Dar desi mult prea mica si prea târzie, aceasta devalorizare era importanta pentru ca intra în contradictie cu un sir nesfârsit de declaratii oficiale americane, prin care se garanta mentinerea cursului de 35 de dolari la infinit. Acum, în cele din urma, se recunostea implicit ca pretul de 35 de dolari nu era batut în cuie, desi pe piata libera, pretul depasea cu mult 200 $/uncia de aur.Era evident ca SUA nu puteau sustine la infinit ratele fixe de convertibilitate dolar-aur, in timp ce tarile Europei de vest aveau monede tot mai puternice:marca,francul,lira

                        Din 1973 si pana in prezent,aceste monede,ce au stat la baza monedei unice europene EURO a constituit un cos de monede de ancorare atat  pentru celelalte monede cat si o garantie schimburilor de marfuri sau valutare ulterioare.De remarcat tot in acesta perioada este globalizarea economica,intensificarea schimburilor comerciale, aparitia interntului si a firmelor/bancilor multinationale,fapt ce a constituit  o migrare fara precedent a capitalului in cautare de oportunitati de multiplicare.

                        Astfel apare MONEDA SCRIPTICA (exclusiv in inregistari contabile) ce este o MONEDA VIRTUALA, nepalpabila,care in raport cu moneda faptica(reala, palpabila,in circulatie) este net majoritara(cca 90% moneda scriptica la 10% moneda faptica din totalul masei monetare).Accesarea acestei monezi a devenit un lucru comun astazi prin utilizarea cardurilor de debit/credit,a internet-banking-ului sau a telefonului mobil.

Aceasta este in linii mari evolutia banilor in ultimii 3000 ani,transformare ce impune :  
ANALIZA si CONCLUZII:

• NU valoriza banii(hartia) , ci jocul(inmultirea lor, deoarece

• Valoarea banilor este relativa in ciuda sumei fixe inscrisa pe ei,acesta valoare este controlata de autoritatea care-i emite(De exp: daca ai de platit taxe intr-o anumita moneda statul emitent va intari moneda obligandu-te sa platesti/muncesti mai mult sau invers daca are el stat de platit dari/achitat imprumuturi in moneda proprie o va devaloriza, platind astfel,faptic, mai putin)
• Cel ce detine controlul banilor face piata (economie/politica/legislatie). controlul realizandu-se prin mecanismul modificarii masei monetare si a conditiilor de creditare (prin stabilirea ratei dobinzilor si a conditiilor prin care se pot lua credite) precum si prin alte pirghii ce implica tactici de manipulare prin mass-media, influente asupra legislativului, formarea de curente de opinii etc. Astfel o dobanda mica,sau conditii relaxate de creditare genereaza consum, adica stimuleaza cresterea economica(generand in schimb inflatie) pe cand o dobanda de politica monetara stricta,restrange lichiditatea din piata, generand criza.
• Piata este ciclica(alternand perioadele de crestere(boom) cu recesiunea(bust)
• Banii nu dispar ci se transfera odata cu declansarea crizelor, averea nu este pierduta de cei ce au realizat-o,ea nu dispare,ci este TRANSFERATA celor care beneficiaza de pe urma crizei (fie datorita faptului ca au declansat-o fie prin utilizarea constienta a mecanismelor boom-bust)
• Casca ochii:

          Cine intelege/indentifica aceasta ciclicitate si etapele ei...e pe val, cine nu..e sub val.

Mai ales ca avem sansa sa prindem max 2 cicluri „boom-bust” in decursul vietii active.

                      In speranta ca acest articol a clarificat anumite aspecte legate de rolul si importanta banilor in istorie,pana in ziua de azi,las deschisa lista de concluzii pentru noi adaugiri si...recomandari.

Madalin George MITRU.