30 lectii de viata descoperite calatorind.

1. Oamenii din intreaga lume au aceleasi nevoi si dorinte de baza. Nu conteaza de unde venim, cum aratam sau in ce credem. Diferentele minore sunt cele care ne individualizeaza si ne fac viata unica!

2. In viata trebuie sa ne bucuram de lucrurile marunte, de momentele simple. De exemplu, sa te balansezi intr-un hamac pe plaja in timp ce privesti apusul este ceva nepretuit!

3. In viata, cu cat detinem mai multe, cu atat ne simtim mai inrobiti.

4. Pentru a descoperi fericirea sau a ne simti impliniti nu avem nevoie de lucruri palpabile, ci pur si simplu de relatii pline de dragoste si momente memorabile. Viata numara trairile noastre de moment, experientele si emotiile, nu ceea ce detinem.

5. Cu cat ii ajutam mai mult pe cei din jurul nostru, cu atat vom primi o rasplata mai mare in viata.

6. Un zambet sau o atitudine prietenoasa pot sparge barierele si crea legaturi interpersonale acolo unde limbajul nu poate fi inteles. Bunatatea este limbaj universal.

8. Suntem mai puternici decat credem. Nu stim de ce suntem capabili in viata pana in momentul in care nu iesim din zona de confort si ne rupem propriile bariere.

9. Mama Natura este atotstiutoare. Sa ne intoarcem spre ea pentru a deveni persoane mai sanatoase fizic, psihic si spiritual.

10. Scopul nostru in viata este sa fim fericiti. PUNCT

11. Viata inseamna adaptare si schimbare pentru fiecare persoana din aceasta lume. Daca stabilim reguli si asteptari rigide nu vom fi decat dezamagiti.

12. In esenta, toti oamenii sunt buni.

13. Nu te teme sa vorbesti cu strainii pentru ca majoritatea dintre ei sunt acolo pentru a te ajuta, nu pentru a te rani.

14. Nu lasa societatea sau alti oameni sa dicteze modul in care iti traiesti viata. Tu esti singura persoana care stie ceea ce este cel mai bine pentru tine.

15. Fii curios. Exploreaza! Pune totul sub semnul întrebari pana cand întelegi exact despre ce este vorba. Nu face lucrurile intr-un anume fel doar pentru ca asa le fac ceilalti sau asa spune traditia/dogma ca trebuie.

16. Dumnezeu exista in toate. Nu trebuie sa te duci la o biserica sau templu si sa te rogi de cinci ori pe zi pentru a-L descoperi. Este nevoie doar sa iti traiesti viata frumos si sa fii atent la ce se intampla in jurul tau. Dumnezeu vrea ca tu sa duci o viata fericita. Insa fericirea depinde numai de propria ta persoana.

17. Mananca incet, savurand fiecare inghititura.

18. In viata, totul se intampla cu un motiv si, in final, orice problema isi va gasi rezolvarea.

19. Nu poti comunica eficient atat timp cat nu esti dispus sa asculti persoana de langa tine. Avem doua urechi si doar o gura, asa ca asculta de doua ori mai mult inainte de-a vorbi tu.

20. Cu totii suntem interdependenti si de aceea este ideal sa cooperam, nu sa fim intr-o continua competitie.

21. Mai mult de jumatate din comunicarea umana este nonverbala. Fii atent la gesturi si mimica. Vei afla mult mai multe despre ceea ce doreste sa transmita o persoana daca ii asculti si limbajul trupului.

22. Asculta-ti instinctele. De cele mai multe ori nu dau gres.

23. Experientele din viata ta si cunoasterea dobandita in urma acestora nu sunt doar pentru tine, ci  impartasestele si altora. Atunci cand iti traiesti viata pentru a o imparti cu ceilalti vei fi uimit de recompense.

24. Viata ti-o controlezi singur. Fii responsabil pentru vorbele, actiunile si alegerile tale si foloseste-te de ele pentru a ajunge acolo unde iti doresti.

25. Nu trebuie sa fii milionar pentru a calatori in lumea intreaga.

26. De cele mai multe ori, cele mai frumoase experiente din viata noastra sunt gratis, ori aproape gratis.

27. Fa astfel incat viata ta sa merite sa fie povestita. Chiar si cele mai grele momente ascund ceva pozitiv in ele si merita impartasite cu ceilalti.

28. Dupa ce ti-ai trait viata vei ramane doar cu amintirile. Creeaza amintiri frumoase pe care sa le povestestesti copiilor si nepotilor.

29. Scuzele si motivele sunt limitari ale propriei evolutii prin evitarea experientelor de viata.

30. Calatoreste in viata avand mintea deschisa. In aceasta viata, o minte deschisa este cel mai de pret dar pe care poti sa ti-l faci singur.
Articol preluat si prelucrat din revista Garbo.

Cu drag,

Madalin George MITRU

mada_clubro@yahoo.co.uk

Greu de ucis sau batista pe tambal ?

             Ultimele evenimente politice, intamplate in Romania, ce privesc condamnarea lui Adrian Nastase la 2 ani de inchisoare cu executare, respectiv tentativa de sinucidere a acesutuia, i-au facut pe romani dependenti de TV 24/24, impartindu-i totodata in 2 tabere: pro si contra. Tocmai de aceea am preferat sa astept sa se mai aseze lucrurile, sa se decanteze si sa abordez acest subiect mai degraba rational decat senzational.

              Nu stiu de ce dar evenimentele din ultimele zile si modul unora de-a reactiona la ele ma duc cu gandul deopotriva la Caragiale, cu celebrul sau "Iubesc tradarea dar urasc tradatorii... si ...miorita:)

             Va mai amintiti cum isi astepta/accepta ciobanasul moldovean destinul?

             Cum in analizele literare de la scoala eram invatati sa manifestam compasiune, sa-i plangem de mila si chiar sa-l admiram pentru taria sa de a-si accepta moartea, cand noi toti ne intrebam daca n-ar fi trebuit sa-si ia oile si sa plece inca de cand a aflat planul celor doi “colegi”?

              Cam acelasi sentiment l-am trait si acum, in aceste zile, care au tinut sa-mi aduca inca odata aminte de scurta memorie colectiva. Si asta nu mai departe de anii 1990-1996, 2000-2004, cand marea majoritate a votantilor(peste 70%) numeau acea guvernare drept “Ciuma rosie”.

              Ei bine, dupa doar cativa ani, cand lucrurile se mai aseaza, ajungem sa asistam la urmatorul rationament:

1. Daca persoanele dovedite ca au comis infractiuni sunt condamnate, instantaneu ni se activeaza compasiunea: “totusi dupa atata timp…”saracul”…mi-e mila…a fost lucrat…etc
2. Daca persoanele suspecte de-a fi comis infractiuni nu-s condamnate cu executare…adica peste 90% din procesele din Romania, sarim de fund in sus, frustrati si maniosi: “uite ce justitie avem…toti sunt niste corupti…corb la corb nu-si scoate ochii...etc

De aceasta data se pare ca ne incadram in cazul 1.

Caz in care, exista mai multe subpuncte:

1. Condamnatul nu suporta regimul de detentie(deh…cine il suporta)
2. Apare un eveniment “nefericit” care il impiedica sa ajunga la inchisoare
3. Nu-i de gasit
4. Se agraveaza brusc, subit si acut la aflarea vestii, diverse afectiuni anterioare.

            Faptul ca traim intr-o tara corupta, este un adevar acceptat de aprope toti romanii.

            Si nu ma refer aici la cele cateva sute de lei pe care le lasi in spital pentru o operatie, nici  la banii ce-i ia politistul ca sa te lase cu permisul in buzunar. Ma refer la acele milioane de euro colectate la buget din taxe si impozite care se duc in van pe Studii de fezabilitate pentru investitii care nu vor fi niciodata facute, la achizitii publice cu dedicatie, la acele contracte cu preturi aberante dar fara clauze penalizatoare, la vanzari de active si resurse nationale la 10-15-20% din valoarea de piata,.... samd.

          

              Ei bine, unul dintre cei care au patronat direct sau indirect toate aceste evidente, timp de 10 ani, este chiar Adrian Nastase. Chiar, v-o mai aduceti aminte pe matusa Tamara? Ce femeie buna…sa se sacrifice ea pana la 90 ani…pentru a economisi din pensie cateva sute de mii de euro, pe care sa-i lase nepotului…emotionant.

           Si daca tot e pe baza de emotie…sa analizam un pic si “sinuciderea”. Cred ca indiferent de ce parte s-ar situa unii sau altii sunt cateva intrebari care inca mai astepta raspuns:

1. Tendativa de suicid sau regizare? Ca sa rapundem la acesta intrebare ar trebui sa ne punem altele…ajutatoare: De ce s-ar sinucide un om care peste doua zile si-ar serba implinirea varstei de 62 ani alaturi de o familie frumoasa, unita si o situatie materiala exceptionala? De ce s-ar sinucide un politician care, dupa toate sondajele in maxim 3 luni ar urma sa revina la putere? Si in final.. ar fi capabil de suicid un politician luat pe nepregatite de un verdict de condamnare neaspteptat, in cel mai “subtire”dosar, ignorand toate celelalte realitati familiale/ politice/ personale ?
2. Noroc chior sau precizie de profesionist? Este o alta intrebare a carui raspuns il cunosc doar Adrian Nastase, polististul profesionist si Ministrul Rus ce la trimis pe acesta.
3. Arma suicidului: conform tuturor expertilor in arme, revolverul mentionat (de 9mm) face un zgomot asurzitor la descarcare, lucru pe care nimeni din multimea de ziaristi de afara nu l-ar fi auzit. De asemeneni pagubele materiale sunt considerabile: rupe carnea nu produce zgarieturi iar focul la gura armei descarcate …arde pielea in zona de intrare a glontului.
4. De ce un dreptaci si-ar folosi mana stanga pentru ultimul gest care l-ar face pe lumea asta? Mai ales ca politistul care il insotea era..tot in stanga.
5. De ce odata actul suicidal infaptuit "victima" este cosmetizata? I se schimba camasa,  se pun plasturi “invizibili” si ulterior celebrul fular Burberry (sincer nici nu stiam ca exista fular de 300 eur:(.
6. Cum se explica faptul ca nu s-a vazut pic de sange in partea stanga a gatului(si nici vreo arsura de la focul de arma) avand in vedere ca este cea mai vascularizata parte a corpului. Iar asta ne face sa ne intoarcem la intrebarea 2: Noroc chior(plin de sange dar scapa cu viata) sau executie de profesionist exact tintita pentru a evita vasele sangvine vitale?)
7. De ce pacientul Nastase, aflat pe targa, cu o gaura in gat nu resimte durerea? N-am vazut nici o grimasa de durere pe fata acestuia nici la urcare nici la coborarea din Ambulanta.
8. Cunoscandui-se istoricul medical descris ulterior : probleme cardiace, diabet nu ar fi trebuit monitorizat/stabilizat instantaneu: masca oxigen, defibrilator, imobilizare cu guler cervical pe timpul transportului?
9. De ce a fost evacuat intregul etaj din Spitalul Floreasca, in care primea ingrijiri Adrian Nastase ? Dincolo de conditiile de securitate sa dorit si discretie?
10. De ce n-a fost vazuta d-na Nastase in seara sinuciderii, ea fiind totusi in casa. Atunci cand un membru al familiei are o tentativa de suicid nu cred ca multi au taria de a se dezlipi de trupul “sinucigasului” pana la spital si ulterior la externare, cand au certitudinea ca totul e ok…Doamna, a venit abia a doua zi…no comment. Oricum, felicitari pentru taria de caracter si stapanirea de sine.

"Imi pare rau ca trebuie sa asistati la asa ceva"

            Atunci cand voi gasi raspunsul la toate aceste intrebari, promit sa ma inscriu in PSD :)

            Dar pana atunci, impresia mea este ca ultimele evenimente n-au facut altceva decat sa puna bastista pe un tambal care canta tot mai tare, facand nota discordanta in orchestratia politica: situatia sociala, admiterea in Schengen, alegerile locale/parlamentare, insolventa Hidroelectrica, desconspirarea “baietilor destepti” si in cele din urma evitarea executarii pedepsei de 2 ani de inchisoare primita de Adrian Nastase.
Diagnostic : ROSU`n gat!

Cu drag,

Madalin George MITRU

mada_clubro@yahoo.co.uk

Cata incredere sa acorzi vorbelor unei femei?

             

            Aceasta este provocarea de astazi. 

             E o postare diferita de tot ceea ce am scris, deoarece nu mai emit judecati, ci prezint fapte.

             Si sper ca ma veti ajuta sa gasesc un raspuns.

             Plecand de la premisa ca persoana cu care stai de vorba este/poate fi una importanta pentru tine, ratiunea masculina imi spune s-o ascult cu toata atentia, incercand s-o inteleg. Astfel ii acord toata increderea atat ei cat si celor spuse de ea in acel moment. Evident, investind-o cu incredere totala, am asteptari legate de comportarea ei viitoare, functie de ceea ce mi-a spus. Ei bine, TOTAL ERONAT.

             De ce?

             Din simplul motiv ca, spre deosebire de noi, barbatii, care ne-am structurat o gandire rationala, femeile sunt majoritar emotionale. Daca EA ti-a zis aseara ca s-a simtit minunat alaturi de tine, este posibil chiar asa sa fie, dar asta nu insemna ca data viitoare cand o vei suna se va simti la fel de minunat la auzul vocii tale. Sau…poate nici nu-ti va raspunde la telefon…

             De ce?

             Pentru ca “presimte” ca…nu-i va fi bine intrand intr-o viitoare relatie cu tine…

             Si atunci tu, rational structurat, incerci din nou s-o intelegi….pai ce-am facut? Cu ce-am gresit?  Ce a facut-o sa se schimbe asa deodata? Si ceri explicatii…si devii insistent…si ea mai rau fuge de tine…replicand in final “am obosit sa dau atatea explicatii”.PUNCT. E tot ce obtii.

             Atunci sari in varianta opusa. Incerci sa iei totul pe cont propriu, sa-ti asumi singur responsabilitatea pentru relatie, discutiile avand doar un rol formal. Atunci e clar..esti INDIFERENT la trairile si emotiile ei. Ea area impresia ca n-oasculti, n-o intelegi, deci nu-i respecti sentimentele, trairile si-n concluzie, n-o respecti nici pe ea. Deoarece EA insasi se defineste prin  trairile, emotiile si grijile personale, de moment., la fel cum noi barbatii ne definim prin realizarile noastre. EA este spontana, traind la timpul prezent.

              Noi barbatii, ce ar trebui sa invatam mai intai?  
              Lectia indiferentei, a consecventei sau a empatiei?
              Cat % din relationarea de cuplu ar trebui sa fie joc si spontaneitate si cat seriozitate si implicare?

              Solutia este probabil undeva la mijloc…ca intotdeuna.

              Odata cu experienta “inveti sa auzi” ceea ce conteaza cu adevarat din ceea ce-ti spune persoana de langa tine si cat % sunt doar trairi emotionale de moment. Si tot atunci, probabil, inveti sa te joci..responsabil.

              Si totusi unele cupluri rezista…

              Cum fac sa se inteleaga?

              Sa se completeze?

              Sa se sustina?

              Sa se aprecieze reciproc?

              Profit de aceasta ocazie pentru a-mi cere scuze toturor fostelor mele pentru imaturitatea de care am dat dovada intr-un moment sau altul si sa le multumesc sincer pentru lectiile pe care le-am invatat datorita lor.

              DISTRIBUIE / SHARE la aceasta mini-postare, in speranta ca va ajunge la cat mai multi, si vom avea cat mai multe comentarii inspirate din propria experienta in special din partea feminina.

               Impreuna putem fi mai buni.

Cu drag,

Madalin George MITRU

mada_clubro@yahoo.co.uk

Vitaminele sufletului (continuare)

Daca nu ati citit prima parte, o gasiti aici: 
 http://inteligenta-financiara.blogspot.ro/2012/06/vitaminele-sufletului.html
 

1. Vitamina D sau relatia personala cu Dumnezeu.

2. Vitamina P sau relatia cu parintii.

3. Vitamina F sau relatia cu “family & friends”(familie si prieteni).

4. Vitamina S sau relatia cu persoane de acelasi sex. .

5. Vitamina N sau relatia cu noi insine. Deosebit de importanta deoarece pune bazele increderii si stimei de sine ce decurg din modul de abordare a dialogului interior. H.Ford spunea “Daca tu crezi ca poti sau crezi ca nu poti…in ambele cazuri ai dreptate”. Asadar nu conteza problemele ce le intampini ci modul in care le tratezi: cauti solutii (crezi ca poti) sau le consideri motive de esec (de aia nu am putut sa…).Nevoia acuta de aceasta vitamina apare intre 20-27 ani, atunci cand ne testam limitele, lenea si frica fiind cei mai mari dusmani ce impiedica asimilarea acesteia. Lenea de a iesi din zona de confort oferita de parinti si frica de-a porni pe un drum care il simtim ca ar fi destinul nostru, dar care desi ne place…nu stim incotro duce. Este varsta la care, din pacate, multi isi abondoneaza visurile, urmanad cariera recomandata de parinti sau o alta cariera la moda. Daca vrei sa vezi cum stai cu vitamina N, uita-te zilnic in oglinda si raspunde-ti sincer: Iti place ce vezi? Daca DA, totul e perfect si nimic nu-ti sta in cale sa reusesti sa fii fericit. Daca NU, daca tu insasi nu te placi, atunci cum poti pretinde partenerului sa te iubeasca?

6. Vitamina O sau relatia cu persoanele de sex opus: posibili partenerii nostri. Greseala pe care o fac foarte multe persoane este aceea ca ard etapele anterioare din dorinta acuta de asimilare a acestei vitamine. Ele considera ca fericirea lor depinde exclusiv de viata de cuplu si nu-si gasesc implinirea pana nu intalnesc un posibil partener. Problema este ca atunci cand il gasesc se considera indreptatite sa ceara si sa primeasca de la partener toate celelalte vitamine pe care trebuiau sa si le asimileze anterior. Adica sa fie ingrijite si intelese (deficit de vitamina P), acceptate si respectate (vitamina N), ascultate si apreciate ( vitamina S). Iar atunci cand partenerul nu le satisface macar una din aceste cerinte il considera egoist, indiferent si in final vor considera intrega relatie ca…nepotrivita..si iar vor cauta. Ei bine vitamina O (specifica unei relatii de cuplu) nu poate fi asimilata daca in corp nu exista din belsug celelalte vitamine. Daca nu ai prieteni care sa te asculte si aprezieze(vitamina S), daca nu ai sau nu ai avut o relatie buna cu parintii care sa te ingrijesca, sa te inteleaga si sa te sustina (vitamina P), daca nici macar cu tine insati nu ai o relatie pozitiva de incredere, curaj, respect (vitamina N) cum sa te poti astepta de la partener la un aport de toate aceste vitamine?

7. Vitamina C sau relatia cu copii. Este urmatoarea etapa cronologica in dezvolatarea nostra ca indivizi. Este momentul in care simtim ca am atins maturitatea in toate celelalte etape, avand o relatie buna cu parintii nostri, prieteni pe care ne putem baza, incredere maxima in noi si capacitatile noaste si o relatie de cuplu stabila, care ne implineste. Si totusi ceva lipseste…simtim nevoia de-a ocroti si de-a oferi ceea ce am primit si noi de la parintii nostri sau am acumulat pana acum(experiente, avere materiala, stil de viata). Este momentul in care un copil aduce implinirea. Sau in lipsa unuia (din diverse motive) alte persoane aleg sa-si ia si sa ingrijeasca animale de casa sau plante. Prin acesta activitate simtim bucuria de a darui, ca semn de recunostinta pentru generozitatea pe care Dumnezeu a avut-o fata de noi.

8. Vitamina CS sau relatia cu comunitatea-societatea. Este o vitamina aparuta de asemenea dintr-un sentiment de recunostinta superiora, manifestata in afara familiei, de aceasta data. Apare la persoane cu o inalta constiinta, care au astfel ocazia de a oferi din timpul, experienta si averea lor materiala celor mai putini norocosi, multi alegand activitati ca business angel, trainer, consultant, filantrop, etc. Oferind astfel intreaga lor sustinere, experienta si know-how ei se simt impliniti atat prin realizarile proprii directe, cat si prin realizarile discipolilor lor.

9. Vitamina L sau relatia cu lumea(in general). Apare dupa varsta de 50 ani, cand ai atins maturitatea in toate domeniile vietii, invatand si aplicand tot ceea ce ti-ai propus. Simti ca ai avut un cuvand de spus prin trecere ta prin lume, lasand de asemenea discipoli care sa-ti duca experienta si acumularile materiale mai departe. Este momentul in care multi aleg sa faca totul de placere: calatorii in jurul lumii, hobbyuri din tinerete, intra in politica sau se implica in diverse actiuni de voluntariat, deoarece au demonstrat ceea ce aveau de demonstrat in viata lor. QED

 

            In continuare, intentioneza sa scriu despre fiecare vitamina in parte, separat, functie de etapa de dezvoltare in care ma aflu. Daca tu consideri ca ai deficit acut de una din aceste vitamine, pe care conform varstei, deja ar fi trebuit sa o asimilezi, te astept cu un comment despre aceasta vitamina. De asemeni daca ti-ai satisfacut necesitatea de anumite vitamine te astept cu commenturi sa impartasesti cu noi experienta ta.

            DISTRIBUIE / SHARE pe facebook. Doar impreuna putem fi mai buni.

Cu drag,

Madalin George MITRU.

mada_clubro@yahoo.co.uk